Poveste de Crăciun

Poveste de Crăciun

Click pe imagine pentru a vedea Albumul foto

Fratele se înveşmântă cu mantia cea blândă a povestitorului şi începu.   

„În acel ţinut era un om cu numele Giovanni, cu nume bun şi respectat în părţile lui, căci preţuia mai mult frumuseţea sufletului decât pe cea a trupului. Cu aproape două săptămâni înainte de sărbătoarea Naşterii Domnului, fericitul Francisc, aşa cum făcea deseori, l-a chemat la el şi i-a zis: „Dacă vrei să celebrăm la Greccio Naşterea lui Isus, du-te înainte şi pregăteşte ceea ce îţi spun: aş vrea să-l reprezint pe Pruncul născut la Betleem şi  să văd cu ochii mei greutăţile în care se afla din cauza lipsei lucrurilor necesare pentru un nou-născut, cum a fost aşezat într-o iesle şi cum dormea pe fân înconjurat de animale. Prietenul fidel şi devotat, după ce l-a ascultat, s-a dus în grabă să pregătească la locul stabilit toate cele necesare, conform planului pe care i l-a propus Sfântul.      

Zilele se scurgeau odată cu apa micului izvoraş ce străbătea satul lor, din care se adăpau animalele, iar oamenii îşi potoleau setea trupului şi a sufletului. Ziua bucuriei, a veseliei, dar mai ales ziua aducerii de mulţumire era de acum aproape. Sunt convocaţi fraţi din diferite părţi, prieteni şi binefăcători, cu toţii într-un duh; bărbaţi şi femei în sărbătoare sosesc din toată regiunea, aducând fiecare după posibilităţile sale, lumânări şi torţe pentru a lumina acea noapte, în care s-a aprins în cer cu strălucire Steaua care a luminat toate zilele şi timpurile. La sfârşit soseşte Francisc: vede că totul este pregătit conform dorinţei lui, şi radiază de bucurie. Acum se aranjează ieslea, se pune fân în ea şi sunt aduse: văcuţa, măgarul – fratele Martin făcu o scurtă pauză, pentru a-şi trage duhul şi pentru a lua pulsul adunării; văzând că toţi erau ochi şi urechi, reluă povestioara – în acea scenă emoţionantă strălucea simplitatea evanghelică, era lăudată sărăcia şi recomandată umilinţa. Greccio a devenit ca un nou Betleem.        

Francisc voia ca în ziua aceasta cei săraci, cerşetorii, copiii să fie săturaţi de cei bogaţi, iar boii şi măgarii să primească o porţie de hrană şi de fân mai mare ca de obicei. „Dacă voi putea vorbi cu împăratul – spunea – îl voi ruga să emită un edict general, ca toţi aceia care pot, să împrăştie pe drumuri grâu şi tot felul de cereale, astfel încât, într-o zi atât de solemnă, păsările şi în mod special surioarele ciocârlii să aibă hrană din belşug”.Nu se putea gândi fără să plângă la sărăcia în care se afla în acele zile Fecioara săracă.        

Francisc avea faţă de Naşterea Domnului o devoţiune mai mare decât faţă de orice altă sărbătoare din timpul anului. Într-adevăr, cu toate că Domnul a înfăptuit mântuirea noastră în alte solemnităţi, Sfîntul Francisc spunea că Isus a început să ne mântuiască încă din ziua naşterii sale. Şi voia ca de Crăciun toţi creştinii să tresalte de bucurie în Dumnezeu, iar datorită iubirii lui, care ni s-a dăruit cu totul nouă, să fie generoşi nu doar cu cei nevoiaşi, ci şi cu animalele şi cu păsările.

Francisc se îmbrăcă cu veşmintele de diacon, căci era diacon, şi cântă cu voce sonoră sfânta Evanghelie: acea voce puternică şi dulce, limpede şi sonoră îi răpi pe toţi în dorinţa cerului. Apoi vorbi poporului şi îl reevocă prin cuvinte pline de duioşie pe Regele sărac nou-născut şi micul oraş Betleem. Deseori, atunci când voia să-l numească pe Isus Cristos, înflăcărat de iubire cerească, îl numea „Pruncul din Betleem”, iar acel nume „Betleem” îl pronunţa umplându-şi gura cu glas şi încă şi mai mult cu afecţiune duioasă, producând un sunet asemănător cu cel al behăitului unei oi. Şi ori de câte ori spunea „Pruncul din Betleem” sau „Isus”, îşi trecea limba peste buze, ca şi cum ar gusta şi ar reţine toată dulceaţa acelor cuvinte.     

Acea noapte era luminată ca în plină zi, dragă oamenilor, precum şi animalelor! Lumea venea şi se înveselea simţind în toată fiinţa lor o veselie pe care nu au mai experimentat-o până atunci, în faţa acestui mister, misterul unui Dumnezeu care se face om. Pădurea răsuna de glasurile lor, iar stâncile impunătoare răspândeau ecoul  cântecelor  de sărbătoare.     

Orfelinatul se mutase pentru câteva clipe, iar copiii… erau acolo, împreună cu pruncuşorul Isus, Maria, Iosif,  Francisc, lângă ieslea din Greccio, hm! Ba chiar mai departe… lângă ieslea din Betleem.

Presepiu – Crăciun 2015

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.