Onesti: Cunoasterea este Unitate (10 februarie)

La „Casa Ecumenică“ din Oneşti, în zilele de 8-10 februarie 2008, a avut loc întâlnirea lunară de rugăciune şi formare ecumenică.
Aceste zile aş putea spune că zguduie de fiecare dată conştiinţa mea de creştin. Conştiinţă şi cunoştinţă care îmi aminteşte de ceea ce a spus Isus, „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine, ca toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis“ (In 17,20-21).
Vreau să vă invit aşa cum tema din acest an a Săptămânii de rugăciune pentru unitatea Bisericii ne invita: „Rugaţi-vă fără încetare“ (1Tes 5,17). Astfel să dăm continuitate la ceea ce este entuziasmul multora dintre noi la celebrarea săptămânii de rugăciune. Trebuie să continuăm prin rugăciune, angajarea personală dar şi comunitară.
Vă mărturisesc că nu este greu, ci este necesar să dăm disponibilitatea sufletească pentru a putea da spaţiu cunoaşterii reciproce între semenii noştri creştini ca şi noi care au să ne împărtăşească din bogăţia lor spirituală şi astfel şi noi să devenim astfel mai bogaţi sufleteşte.
La conferinţa de sâmbătă după-amiază, ţinută de pr. protopop Florin Ţuşcanu „In memoriam Mitropolitului Visarion Puiu“, am descoperit că noi putem vedea în sânul bisericilor noastre catolică şi ortodoxă cum harul lui Dumnezeu lucrează în sufletul acelora care se pun în slujirea lui Cristos nedespărţit.
Am putut descoperi marea personalitate a acestui protopop care a înţeles misiunea sa de a sluji pe aproapele şi astfel s-a dăruit cu toată fiinţa sa în a-l face cunoscut pe Cristos cel blând şi smerit cu inima cât mai multor oameni. El nu numai ca s-a dăruit predicării, ci şi construirii de biserici şi şcoli pe oriunde trecea, căci el era convins că fiecare credincios pentru a se ruga are nevoie să aibă o educaţie bună şi un loc de cult.
Născut pe la sfârşitul anilor 1880, a trăit preoţia sa în plin regim comunist care, pentru zelul său deosebit pentru păstorirea turmei care i-a fost încredinţată, i-a creat multe probleme astfel a fost nevoit să fugă dinaintea lor. A trebuit să fugă prin multe locuri în ţară, apoi în străinătate. Personalitatea lui puternică şi dinamică a făcut să fie apreciat şi iubit de toţi, căci el cunoştea pe Cristos cel nedespărţit şi cunoştea Biserica lui Cristos pe care o iubea şi o slujea cu toată inima.
A fost nevoit să emigreze prin multe ţări europene, dar în una în mod particular s-a simţit primit şi iubit cu dragostea lui Cristos. În Italia îl cunoaşte pe sfântul Ioan Calabria de care este găzduit timp de doi ani de zile şi cu care a legat o prietenie puternică, astfel încât şi după aceea au continuat dialogul lor prin multe scrisori.
Vreau cu aceasta să închei şi să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că ne dăruieşte aceste exemple vii pe care noi trebuie să le imităm în viaţa noastră. Ne rugăm lui Dumnezeu să grăbească procesul de reconciliere între creştin ca împărăţia sa de iubire să ajungă la marginile pământului.

Fr. Eugen Giurgică, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.