Capucinii romani la ceas aniversar. Cateva amintiri si o privire retrospectiva

În urmă cu aproape trei decenii, când, pe 30 octombrie 1983, a fost declarat Fericit confratele şi concetăţeanul nostru, fr. Ieremia Valahul, s-a pus şi problema venirii capucinilor pe aceste meleaguri, însă condiţiile istorico-politice nu au permis acest lucru pentru destui de mulţi ani. În ciuda tuturor obstacolelor de ordin ideologic, această dorinţă a avut un ecou mai ales în cadrul Bisericii Greco-Catolice (aflată „în catacombe” în acel timp), dar şi în rândul Bisericii Romano-Catolice. Unul dintre promotorii acestei „implantatio Ordinis” a fost şi vrednicul de veşnică pomenire Pr. Vasile Maria Ungureanu, originar din Sagna (jud. Neamţ), preot greco-catolic ce şi-a trăit preoţia în clandestinitate la Cluj şi datorită căruia am avut privilegiul de a deveni astăzi unul dintre urmaşii Fericitului Ieremia pe meleagurile sale natale. Sfinţia sa, în dăruirea pe care o avea faţă de credincioşii ce i se încredinţaseră spre păstorire într-o epocă în care negura ascundea soarele credinţei, a avut curajul de a deschide o fereastră, continuând astfel linia trasată de unii dintre Ierarhii acestei Biserici atât de oropsite a Neamului Românesc, care a fost ( şi încă mai este) Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma. ( Mă refer aici – şi vreau să le aduc încă odată un pios omagiu – în primul rând episcopilor Valeriu-Traian Frenţiu de la Oradea, Ioan Bălan de la Lugoj, apoi pr. Ilie Dăianu, autorul biografiei Un sfânt pribeag român, editată de mai multe ori, pr. Ioan Gârleanu, OFM Conv, vrednic apostol pe meleagurile bihorene şi alţii, de care am pomenit tangenţial în articolele mele precedente care au avut ca subiect meritele unora dintre personalităţile ecleziastice şi culturale din perioada interbelică în promovarea cultului Fericitului nostru).
Îmi mai amintesc şi acum acele întâlniri „de taină” de la Cluj (sau în alte parohii din Moldova, în special la Sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica, dar şi la Hălăuceşti sau Vatra-Dornei – era prin anii 1986-1989), întâlniri în care un grup de tineri, reuniţi într-o asociaţie intitulată „Familia Luminii” (clandestină la început, apoi, după evenimentele din decembrie 1989, ieşită la lumină), aflaţi sub călăuzirea pr. Vasile, încerca să pătrundă în planul lui Dumnezeu în ceea ce priveşte vocaţia proprie a fiecăruia, dar mai ales cu privire la o continuare a prezenţei acestei carisme specifice franciscanilor capucini pe meleagurile natale ale acestui prim sfânt român catolic al României.
Acestui efort intern s-a alăturat şi Curia Generală a Ordinului nostru, prin persoana fr. Blaszyus Kruszylowycz OFM Cap, persoană de legătură în acei ani pentru Biserica Catolică de ambele rituri din România cu Sf. Scaun (implicit şi cu Curia Generală a Ordinului Capucin) şi care venea, ca turist, destul de des prin România, Mons. Luigi Poggi ( mai apoi cardinal, mort în 2010), Nunţiu Apostolic itinerant pentru ţările din blocul comunist în ultima parte a războiului rece şi care era la curent cu această dorinţă a Bisericii din catacombe, apoi Mons. Antoni Pacyfik Dydycz OFM Cap, pe atunci definitor general, responsabil cu acele provincii ale Ordinului aflate în spaţiul blocului răsăritean, azi episcop emerit al diecezei de Droiczyn în Polonia, Mons.Flavio Roberto Carraro, pe atunci Ministru General al Ordinului nostru, azi Episcop emerit de Verona, pr. Florio Tessari OFM Cap, în acel timp Ministru Provincial al Capucinilor din Veneţia şi astăzi Postulator general al Ordinului, apoi (după ce această misiune a trecut de la provincia veneţiană a Ordinului nostru la cea din Napoli căreia i-a aparţinut fr. Ieremia) pr. Leonardo Izzo, Ministru provincial al Capucinilor din Napoli şi, nu în ultimul rând, pr Ubaldo Oliviero, prim „apostol” al carismei capucine pe aceste meleaguri şi actual Rector al Sanctuarului „Fericitul Ieremia Valahul” din Oneşti, alături de pr. Vittorio Clemente, recent trecut la veşnica şi binemeritata odihnă „la sânul Domnului” şi de pr. Mario Querini OFM Cap, cel care a „îndrăznit” să propună cu claritate şi insistenţă Bisericii locale problema ecumenică, atât de congenitală spiritualităţii Fericitului Ieremia, după cum au remarcat şi cei doi papi , Ioan al XXIII-lea şi Ioan-Paul al II-lea în mesajele adresate poporului român şi Bisericii Universale cu ocazia proclamării acestuia ca Venerabil şi, respectiv, Fericit. Tuturor le mulţumesc pentru disponibilitatea şi încurajarea lor în statornicie la acel început de drum.
După evenimentele din decembrie 1989, pe meleagurile natale ale Fericitului nostru s-au remarcat în promovarea cultului Fericitului Ieremia Episcopul nostru, Mons. Petru Gherghel, pe atunci Administrator Apostolic ad nutum Sanctae Sedis al Diecezei de Iaşi, apoi şi Pr. Eduard Sechel, de vrednică pomenire, paroh de Oneşti şi decan de Trotuş, care a dorit mult prezenţa capucinilor la Oneşti, care a dorit mult şi prezenţa mea pe aceste meleaguri la acel început de drum şi care a început construcţia actualului Sanctuar, care astăzi adăposteşte o parte din moaştele Fericitului Ieremia, spre mângâierea poporului credincios din Moldova şi din întreaga Românie.
Acum, la ceas aniversar, Custodia Fericitul Ieremia Valahul numără în rândurile sale 44 fraţi cu profesiunea perpetuă, 6 cu profesiune temporară, 2 novici, 8 postulanţi şi un număr de circa 25 seminarişti care urmează cursurile liceale la Liceul Teologic „Fericitul Ieremia”, deschis tuturor absolvenţilor învăţământului gimnazial de pe Valea Trotuşului (dar şi din alte părţi ale diecezei) şi adăpostit în structurile proprii ale Custodiei la Oneşti.
Mulţi dintre fraţii noştri se află la studii de specializare sau doctorat, alţii activează în diverse parohii şi convente din Provincia-mamă, iar unul activează ca misionar în Canada.
În ţară, pe lângă misiunea de a promova cultul Fericitului Ieremia, atât la Sanctuar cât şi în parohiile Diecezei de Iaşi (dar şi în alte dieceze catolice), misiunea noastră este axată în primul rând pe formarea celor care aspiră la urmarea lui Cristos după exemplul sfântului Francisc şi al fericitului Ieremia, însă activăm şi în pastorala parohială (la Nehoiu) şi în cea social-asistenţială a copiilor şi adolescenţilor, mai ales a acelora din orfelinate sau care provin din familii dezorganizate (la Sighetu-Marmaţiei).
De-a lungul anilor de formare, mulţi dintre cei care au absolvit cursurile liceale la Seminarul nostru au decis să urmeze apoi studiile teologice la Institutul din Iaşi sau a altor Seminarii Teologice din străinătate, numărul lor fiind destul de mare, alţii au urmat cursurile altor facultăţi laice, unii şi-au aflat menirea ca membri ai altor Congregaţii călugăreşti, alţii şi-au întemeiat o familie, fiind, în comunitatea lor, exemple de viaţă creştină.
Nu în ultimul rând, ca un răspuns şi ca o implicare directă în „pastorala Web” pe care o promovează Biserica Universală, aş aminti site-ul www.ofmcapucini.ro şi primul număr al unei modeste publicaţii a Custodiei, „Glasul Fericitului Ieremia”, un buletin informativ periodic, al cărei prim număr a apărut cu această ocazie şi care va putea fi în curând accesat şi pe site-ul amintit mai sus.
Pentru toate aceste binefaceri, Fraţii Capucini din Custodia „Fericitul Ieremia Valahul” s-au întrunit în ziua comemorării beatificării sale (zi binecuvântată, deoarece la Oradea se celebra la aceeaşi oră beatificarea primului dintre martirii Bisericii Catolice din România, episcopul-martir Szilárd Bogdánffy), pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu şi Fecioarei Preacurate, Regina Sf. Rozariu, sub a cărei oblăduire s-au încheiat aceste sărbători.
La sf. Liturghie solemnă au participat, alături de fraţii capucini, numeroşi preoţi din parohiile din împrejurimi, în frunte cu noul decan de Trotuş, pr. Toma Rediu, care a fost celebrantul principal şi cu pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău.
Cuvântul de învăţătură a fost rostit de către pr. Leon Budău, Custodele Fraţilor Capucini, el însuşi „fruct” al acestei prezenţe capucine pe meleagurile natale ale Fericitului Ieremia, prezenţă ajunsă acum la „majorat”, care a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite de poporul român prin mijlocirea Fericitului Ieremia Valahul şi a mulţumit din nou celor care au făcut posibilă, prin dăruirea şi disponibilitatea lor, această prezenţă, amintindu-i aici în primul rând pe pr. Ubaldo Oliviero, Rector al Sanctuarului şi pe pr. Vittorio Clemente, primul Director al Seminarului din Oneşti, trecut în această vară la Domnul, pentru a primi răsplata slujitorului credincios.
Sf. Liturghie a fost însufleţită de către corul Liceului Catolic, dirijat de către d-ra prof. Monica Grosu, partea „instrumentală” (orgă, flaut chitară, tobe) aparţinând fraţilor-studenţi capucini.
Celebrarea a fost transmisă şi on-line, pe site-ul www.radiosufletel.tk.
Fr. Petre-Marian Ianoş, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.