Gânduri ecumenice în sărbătoarea sfântului Andrei

„Fratele meu drag, Andrei” Papa Francisc. Gânduri ecumenice în Sărbătoarea Sfântului Andrei, Patronul României.

Când a auzit că Sfântul Părinte, Papa Francisc, nou ales, sublinia faptul că era „Episcopul Romei, Biserica care prezidează în caritate”, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I nu a avut nici o ezitare, şi a decis că  va merge la Roma – primul Arhiepiscop de Constantinopol care a făcut acest lucru, după separarea din 1054 – la liturghia de începere a pontificatului. Si aşa a fost, oferind creştinilor şi lumii întregi un semn tangibil că dragostea frăţească poate depăşi neîncrederea, calculele de oportunitate, motivele de conflict mai vechi.  

Au predominat, în acele momente, sentimentul comun, suferinţa comună pentru întârzierea în restaurarea unităţii vizibile a creştinilor, speranţa unui anotimp reînnoit de dialog şi fraternitate. În întâlnirea cu Papa Francisc, Patriarhul Bartolomeu I a folosit cuvinte care exprimă o sinteză a întregului său minister patriarhal practicat de douăzeci şi doi ani, şi vede unitatea bisericilor creştine ca fiind „primul şi cel mai important dintre preocupările noastre” şi, „cu siguranţă, unul din punctele fundamentale pentru care mărturia noastră creştină să fie credibilă în ochii celor de aproape şi de departe”. Pe de altă parte, modalitatea de bun venit rezervată pentru el de către Papa Francisc a mers dincolo de orice formă de protocol – aşa cum ne-a obişnuit noul papă – abordând cu spontaneitate pe Patriarhul Constantinopolului,  chemându-l cu titlul de „fratele meu drag, Andrei”, recunoscând, astfel, în mod public, legătura de frăţie care, într-o unică credinţă apostolică, uneşte scaunul Romei antice cu cel al Constantinopolului, „Noua Romă”.

Într-o perioadă în care, în ciuda tuturor eforturilor sincere din partea multor creştini de bunăvoinţă aparţinând diferitelor confesiuni, dialogul ecumenic părea că se răcise iremediabil din cauza mai multor semne care contraziceau calea spre comuniune, aceste evenimente recente trezesc speranţa unui noi  primăveri ecumenice. Simplitatea Evanghelică a noului Papă, pe care Patriarhul Bartolomeu I a observat-o şi a apreciat-o, şi pe care doreşte să o împărtăşească. Analizând momentul istoric actual, ar trebui spus, de asemenea, că Patriarhia de Constantinopol trăieşte într-un context social şi politic în care nu lipsesc încercările şi pericolele şi, foarte recent, chiar ameninţările la adresa securităţii fizice a patriarhului. Cu toate acestea, efortul de zi cu zi al lui Bartolomeu I este de a face din cruce o oportunitate în favoarea unităţii, iar din reala sărăcie materială  singura forţă capabilă de a transmite în lume adevărul  mesajului creştin: munca blândă si tenace, pe care  patriarhul o desfăşoară chiar de la „începutul slujirii sale de primat, atunci când a vrut să sublinieze  că Patriarhatul Ecumenic de Constantinopol este o „instituţie pur spirituală, un simbol al reconcilierii şi o forţă neînarmată”.

Pe lângă conştiinţa propriei fragilităţi, pe de o parte şi asumarea rezolută a responsabilităţii cu vederi largi, pe de altă parte, mai există, în cele din urmă, un alt element care leagă sentimentele şi intenţiile  Papei Francisc de cele ale Patriarhului Bartolomeu: preocuparea pentru Creaţie, pentru lumea în care trăim, solidaritatea cu celelalte creaturi cu care împărtăşim spaţiul vital de locuit, acest pământ al nostru atât de rănit şi de ameninţat. Căutarea unităţii vizibile a creştinilor este mărturia „harului de mare preţ”, consecinţă pentru cei care îl „urmează în sărăcie pe Hristos cel sărac”. Aceasta, împreună cu responsabilitatea faţă de umanitate şi întreaga creaţie, sunt pietrele de temelie ale ministerului pastoral al Patriarhului Bartolomeu. Papa cel venit „de la capătul lumii”, luând numele evocativ de Francisc, la rândul său, consideră aceste elemente ca fiind esenţiale pentru proclamarea Evangheliei milostivirii, pentru deschiderea de orizonturi de speranţă şi lumină pentru bărbaţii şi femeile timpului nostru şi pentru generaţiile viitoare.

Fie ca Sfântul Andrei, patronul tuturor românilor, cu al său frate, Sfântul Petru, să ne călăuzească paşii în drumul unităţii şi să ne deschidă noi itinerarii de comuniune fraternă între toţi cei răscumpăraţi de acelaşi Sânge al Mântuitorului. 

Fr. Albert Goşman, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.