Profesiunea solemna a Fratilor capucini: Daniel-Cosmin Constantin, Anton Tancau si Irimia Bejan

Custodia Fraţilor Capucini români a trăit sâmbătă, 31 iulie un moment deosebit: profesiunea solemnă a celor trei fraţi studenţi, care, înconjuraţi de confraţi, părinţi, rude, şi prieteni, şi-au exprimat dorinţa de a trăi toată viaţa lor călcând pe urmele lui Cristos, după exemplul Sf. Francisc, al Fer. Ieremia şi al celorlalţi sfinţi capucini, în sărăcie, ascultare şi curăţenie trupească şi sufletească.
Sfânta Liturghie a fost prezidată de către Pr. Leonardo Izzo, Ministrul provincial al Capucinilor din Napoli (de care aparţine şi Custodia noastră), avându-i alături pe pr. Leon Budău, Custodele fraţilor capucini din România, pe Decanii de Trotuş şi Bacău, Pr. Iosif Păuleţ şi Pr. Isidor Dâscă, pe părinţii parohi ai comunităţilor parohiale de provenienţă (Buzău, Lespezi şi Galbeni), pe reprezentanţii confraţilor conventuali, pe alţi preoţi din împrejurimi, şi, bineînţeles, pe confraţii capucini din ţară şi din Italia. După proclamarea Sfintei Evanghelii, a avut loc momentul atât de aşteptat, cel al consacrării pe viaţă lui Dumnezeu al acestor trei suflete generoase, care prin gestul lor, vor să spună (printre altele!) tinerilor din ziua de azi că o viaţă dăruită pe deplin lui Dumnezeu nu este altceva decât o „abandonare” în braţele Binelui Suprem, cel atât de frumos cântat de Francisc în „Laudă Dumnezeului Celui Preaînalt”.

Profesiune de Credinţă

Credinţa mea? Nimic de n-aş avea,
Bune Isuse, să rămân aş vrea pe veci cu Tine…
Ruină chiar de-aş fi printre ruine,
Să mă-nfăşoare-n veci Iubirea Ta…

Fără nimic de-al meu, Iubire sau Speranţă,
doar Ţie, Doamne Sfinte, voiesc ca să mă dărui,
în Viaţa Ta de veci eu năzui să mă nărui,
chiar dacă nu-s decât o păcătoasă zdreanţă…

Flămând şi gol, împins de toţi spre moarte,
Vestea-ţi cea Bună în veci vreau s-o trăiesc,
Aievea-n gând şi-n faptă mereu să Te-ntâlnesc,
Tu, Cel atât de bun, Părintele a toate!

Morţii să-i las aş vrea doar să-şi îngroape roada;
Chemării Tale – prinos să-i dau prin fapte bune,
Sămânţa Ta în mine un rod bogat s-adune,
Cuvintele-Ţi s-alunge din mine-n veci tăgada!

Fr. Petre-Marian Ianoş, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.