Incheierea “Proiectului Vocational”

DOAMNE, CE VREI SĂ FAC?

“Şi Isus progresa/creştea în înţelepciune, vârstă/statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.” (Lc 2, 52).
Timp de 7 luni ne-am întâlnit, la Mănăstirea “Sf. Francisc de Asissi”, din Borzeşti cu un grup de 17 tineri, unde am meditat la întrebarea “Doamne, ce vrei să fac?”, întrebare pe care şi-a pus-o de multe ori Sfântul Francisc, fondatorul Ordinului nostru, la începutul convertirii sale, pentru a înţelege care este vocaţia lui în Biserică şi în Societate.
Proiectul a vrut să fie un ajutor pentru acei tineri care sunt, la rândul lor, în căutarea vocaţiei lor. Ne-am propus totodată ca această iniţiativă să înceapă tocmai în acest an al Sfintei Preoţii şi ne dorim să o continuăm în fiecare an.
În aceste luni meditaţia noastră a fost centrată pe două evenimente ale povestirii Sfântului Luca: Isus rătăcit în templu şi viaţa ascunsă la Nazaret (Lc 2, 46-52), şi cele trei momente care preced prima manifestare a lui Isus, adică botezul, genealogia şi ispitirile (Lc 3, 21-4, 13), luându-l astfel ca exemplu pe însuşi Isus, modelul fiecărui creştin. În tot acest timp am încercat să ne apropiem cu timiditate şi respect de adolescentul şi tânărul Isus. Am parcurs împreună cu Maria, procesul de creştere în înţelepciune, vârstă/statură şi har a Fiului ei. Aşadar, în fiecare lună am meditate la câte un aspect al creşterii lui Isus, meditaţii pe care vi le-am propus lunar şi dumneavoastră, în rubrica PASTORALA VOCAŢIONALĂ.
Pentru meditaţii ne-am folosit de primul capitol din cartea “KAIROS”, scrisă de fratele capucin Giovanni Salonia şi tradusă de Anton Ivanov.
Acest Proiect a vrut să fie şi o posibilitate pentru aceşti tineri să trăiască împreună cu noi, să împărtăşească viaţa noastră, în toate aspectele simple, de zi cu zi. “Dumnezeu nu smulge niciodată de la creaturile sale consimţăminte, ascunzându-le consecinţele, şi anume cu ce se vor întâlni” (fr. Raniero Cantalamessa).
La sfârşitul acestui proiect gândul nostru de mulţumire se îndreaptă către Dumnezeu, care ne-a însufleţit şi ne-a însoţit în aceste 8 luni. Mulţumim apoi şi tinerilor care au participat la acest Proiect, cu speranţa că am reuşit să-i ajută-m în acest drum de descoperire a vocaţiei proprii.

MĂRTURII

La începutul acestui Proiect vocaţional cred că toţi ne-am pus această întrebare a Sfântului Francisc: „Doamne, ce vrei ca eu să fac?”. Răspunsul acestei întrebări cred că l-am descoperit pe parcursul acestor 8 luni de când ne întâlnim aici, la Borzeşti, şi mai ales acum, la final, când trebuie să începem o nouă etapă a vieţii noastre.
Pentru mine, personal, a fost un Proiect care m-a ajutat foarte mult să mă cunosc pe mine însumi, pe cei din jurul meu, dar şi modul de viaţă şi spiritualitatea franciscano-capucină, ceea ce cred că puţini tineri au ocazia de a experimenta, cunoscându-l, astfel, pe Isus mai îndeaproape.
Mulţumesc vouă, Fraţilor Capucini, pentru această perioadă pe care ne-aţi oferit-o ca să descoperim ce vrea Isus de la noi.

Daniel

Pentru mine acest Proiect a fost – pot spune – un ajutor atât pe plan spiritual, ajutându-mă să-mi dau seama ce importanţă are rugăciunea, cât şi în general, căci datorită acestui Proiect am înţeles, sau mai bine spus, mi-am dat seama că nu este bine să-i judeci pe cei din jurul tău după comportament sau după unele gesturi, ci trebuie să-i cunoşti mai întâi şi apoi să-i judeci, trebuie să-ţi dai seama cum este acea persoană.
Această experienţă m-a ajutat să port un dialog cu acele persoane cu care altă dată nici nu vorbeam, am învăţat să iert colegi pe care nici nu prea îi suportam.

În primul rând vreau să mulţumesc Fraţilor Capucini pentru acest Proiect Vocaţional, adresat tinerilor care se simt „măcinaţi” de Domnul, care simt în inima lor o chemare specială din partea Domnului, dar nu au curajul să-i răspundă şi se confruntă cu întrebarea: „Doamne, ce vrei să fac?”.
Deşi sunt seminarist, mi-a fost foarte greu să-mi deschid inima la glasul Domnului, să accept planul lui pentru mine, însă acest Proiect m-a ajutat mult să înţeleg ce voieşte Domnul de la mine şi să mă cunosc pe mine însumi, să cunosc spiritualitatea Fraţilor Capucini şi să-l cunosc pe Creatorul nostru.
Apoi, aceste întâlniri lunare au fost de mare ajutor pentru cei care au participat la acest Proiect, mulţi dintre noi găsindu-şi răspunsurile pentru viitorul lor.
În concluzie, aş dori să-i sfătuiesc pe Fraţii Capucini să continue acest Proiect, pentru că aduce multe roade în sufletul multor persoane.

Adrian

Îmi aduc aminte de prima întâlnire din acest Proiect Vocaţional şi de întrebarea pe care şi-a pus-o Sfântul Francisc şi pe care mi-o adresez şi eu: „Doamne, ce vrei ca eu să fac?. Ce trebuie să fac?” Iar lângă această întrebare era o imagine cu un drum.
Acest drum eu l-am văzut ca şi cum ar fi calea pe care eu trebuie să merg.
Era un drum drept, dar care s-a ramificat la sfârşitul clasei a VIII-a, când deja trebuia să iau o decizie. Am luat-o… şi am intrat în Seminarul Capucin din Oneşti. Apoi, până ce am ajuns în clasa a XII-a, acest drum s-a îndreptat.
Dup aceea s-a ramificat din nou, deoarece trebuia să iau o altă decizie. Am participat la acest Proiect şi am învăţat mai multe despre Cristos. Am văzut că şi el s-a confruntat cu aceleaşi probleme pe care le întâlnim şi noi. Acest Proiect m-a ajutat foarte mult, în special pentru decizia pe care trebuia să o iau şi pentru discernământul spiritual. M-am cunoscut pe mine şi pe alţii. Am cunoscut, m-am cunoscut şi am înţeles.
Acum văd un drum drept, care duce spre Cristos. Un drum plin de bucurii. Pace şi bine!

Ovidiu

Datorită acestui Proiect Vocaţional, organizat de Fraţii Capucini, am reuşit să cunosc mai bine viaţa de fraternitate, precum şi spiritualitatea franciscană. Dar cel mai important lucru a fost faptul că m-am putut cunoaşte mult mai bine, că l-am cunoscut mai bine pe Isus şi faptul că am putut să dau vieţii o nouă perspectivă. Acest Proiect m-a ajutat, de asemenea, să relaţionez mai bine cu cei din jurul meu, să înţeleg cu adevărat ceea ce doreşte Dumnezeu de la mine şi să dau un răspuns Celui care m-a chemat să-l cunosc şi să-l urmez.
Împreună cu el trebuie să învingem slăbiciunile lumii şi, astfel, să-i schimbăm pe cei din jurul nostru şi să deschidem ochii lumii, care au solzi, asemenea ochilor Sfântului Paul, şi s-o îndreptăm către Cel căruia putem să-i spunem cu adevărat: Tată.

Maximilian

Acest Proiect Vocaţional, m-a ajutat, la nivel personal, să înţeleg şi să-mi descopăr adevărata vocaţie. Dumnezeu ne-a dat vocaţia fiecăruia dintre noi în dar, iar noi trebuie să o urmăm cu toată dragostea.
Pe mine această experienţă m-a ajutat, într-adevăr, să descopăr ce vrea Dumnezeu de la mine, chiar dacă mi-a fost greu la început. Este un Proiect reuşit şi, de aceea, ţin să-i mulţumesc fr. Lucian şi fr. Leon pentru tot ce au făcut pentru noi.
Indiferent care vor fi drumurile noastre, să privim la Cristos – Fiul lui Dumnezeu, şi să-i cerem ca vocaţia noastră să fie inundată de harul său.

Aceste zile, pline de har, m-au ajutat să mă cunosc mai bine, să-l descopăr pe Isus mai mult şi, astfel, să iau o decizie pentru viitorul meu.
Suntem tineri, cu vârstele între 18 şi 20 de ani, avem multe dorinţe şi nu ştim ce vrem, sau mai bine zis, nu înţelegem ce vrea Isus de la noi.
„Doamne, ce trebuie să fac?”.
Pentru a face un discernământ avem nevoie de timp: cineva poate are nevoie de o perioadă mai scurtă sau mai lungă pentru a înţelege ce vrea Domnul de la el.
La nivel personal, am înţeles ce vrea Isus de la mine: vrea să devin călugăr preot, poate şi misionar. Pentru asta încă mai trebuie timp pentru a medita şi a mă ruga.
Ţin să mulţumesc tuturor celor care au lucrat la acest Proiect Vocaţional, pentru că ne ajută pe noi, tinerii, să ne cunoaştem, să aflăm lucruri şi să-l descoperim pe Isus.
Să dea Domnul ca acest Proiect să fie şi la anul.

Ionuţ

A fost odată un proiect şi în viaţa mea.
Această experienţă, pe care am trăit-o aici, m-a ajutat să alung norii de indecizie care se perindau asupra cărării vieţii mele. Experienţa aceasta a fost asemenea unui soare care, după ce a biruit norii din sufletul meu, mi-a luminat cărarea pe care trebuie s-o urmez. Tot ceea ce am trăit pe parcursul acestor întâlniri lunare a reuşit să mărească flacăra de iubire din mine, căci, la urma urmei, toţi suntem o scânteie din Dumnezeu şi trebuie să luăm foc pentru a-i putea aprinde cu flacăra iubirii şi pe cei din jurul nostru.
Totul a fost har… Chiar totul a fost har. Într-adevăr, totul a fost har!

Octavian

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.