File de cronica si momente de har

Câteva impresii după vizita Ministrului General al Fraţilor Minori Capucini la Custodia „Fericitul Ieremia” si celebrarea aniversării beatificării Patronului nostru ceresc.

Sfârşitul lunii octombrie a fost pentru noi, fraţii capucini, plin de evenimente.
În afara tradiţionalei (de acum) aniversări a beatificării Patronului nostru, acest sfârşit de octombrie a fost binecuvântat şi de vizita pe care Fr. Mauro Johri, Ministrul nostru General, însoţit de către unul dintre definitorii săi, fr. Jure Sarcevici şi de către Ministrul Provincial din Napoli, fr. Leonardo Izzo, a făcut-o în ţara noastră.
Chiar dacă de scurtă durată ((26-30 oct.), această vizită a succesorului sf. Francisc la tânăra realitate capucină din România a fost intensă şi plină de învăţăminte atât pentru noi fraţii, cât şi (conform mărturisirii lor) pentru oaspeţi.
După scurte vizite la Conventele din Roman şi Borzeşti, ziua de 29 octombrie a fost dedicată în întregime întâlnirii care a avut loc la Conventul „Fericitul Ieremia” din Oneşti cu toţi fraţii din Custodie, urmată de concelebrarea solemnă a vigiliei sărbătorii Fericitului Ieremia.
În cuvântarea sa, fr. Mauro ne-a vorbit despre felul în care îl vede el, ca succesor al acestuia, pe sf. Francisc. Pornind de la un aspect oarecare din viaţa primei fraternităţi închegate în jurul lui Francisc la Rivotorto, fr. Mauro ne-a prezentat un Francisc fin psiholog, un părinte atent la nevoile celor care-l urmaseră pe calea pe care „însuşi Cel Preaînalt” i-o arătase lui Francisc pentru mântuire, un pedagog ce avea la suflet creşterea spirituală a celor ce i se alăturaseră în trăirea totală a Veştii Celei Bune.
Această lectură făcută de fr. Mauro a episodului fratelui care „murea de foame” a stârnit şi în noi, confraţii din această tânără realitate a Ordinului Capucin din România, multe întrebări, la care, Ministrul General, cu răbdarea, claritatea, competenţa şi zâmbetu-i caracteristic, a căutat să ne răspundă. La unele nedumeriri şi temeri inerente oricărui început a răspuns îndemnându-ne să fim mai ales coerenţi cu vocaţia noastră de „minori şi supuşi tuturor”, apoi la căutarea şi asumarea unei identităţi proprii a capucinului român, mai ales că avem exemplul Fericitului Ieremia, fratele dăruirii totale în slujirea aproapelui. „ Fericitul vostru – spunea fr. Mauro – mult timp nu a avut o chilie a sa, tocmai pentru a fi tot timpul la dispoziţia celor care aveau nevoie de el. Iar primii capucini, din care a făcut parte şi acest sfânt confrate al nostru, au fost persoane care aveau inima şi urechile larg deschise, iar atunci când cineva se afla în nevoi, aceştia erai întotdeauna primii care se ofereau să dea o mână de ajutor”.
La această deschidere, atenţie şi dăruire la nevoile Bisericii şi Societăţii ne-a îndemnat Ministrul General, asigurându-ne că doar aşa ne vom găsi identitatea, vom avea un câmp de apostolat specific nouă şi vom fi siguri că suntem pe calea mântuirii ce ne-o dorim fiecare, iar aceste îndemnuri le-a repetat de mai multe ori, atât pe timpul discuţiilor de peste zi, cât şi la cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie celebrată seara în cinstea Fericitului Ieremia.
Ziua s-a încheiat cu o agapă fraternă, plină de veselie, animată de studenţii capucini de la Roman, la care, alături de noi şi de seminarişti, au participat şi preoţii ortodocşi din Oneşti.

Ziua de 30 octombrie, chiar dacă umbrită de plecarea Ministrului General, a fost înfrumuseţată de sosirea (neprevăzută iniţial) în mijlocul nostru şi al pelerinilor veniţi să-l cinstească pe Fericitul Ieremia, a Păstorului Diecezei, PS Petru Gherghel, însoţit de Episcopul de Tarbes-Lourdes, mons. Jacques Perlier şi de PS Aurel Percă.
În omilia sa, PS Aurel amintit despre evenimentele de acum 26 de ani, când Slujitorul lui Dumnezeu, Sf. Părinte Ioan-Paul al II-lea, l-a ridicat la cinstea altarelor pe acest fiu al plaiurilor moldave, Fericitul Ieremia, într-un momente de grea cumpănă pentru poporul din care provenea, iar la sfârşitul Sfinte Jertfe, mons Jacques Perlier ne-a explicat şi îndemnat la rugăciunea Sf. Rozariu, arătându-ne că deşi simplă, această rugăciune este completă: ne mărturisim credinţa, ne adresăm Tatălui din Ceruri cu rugăciunea lăsată nouă de Isus, a cinstim pe Sf. Fecioară (atât de iubită de Fericitul Ieremia) cu Salutarea îngerească şi încheiem fiecare decadă cu Doxologia mică, prin care preamărim Sf. Treime. Iar ca o rugăminte personală, mons. Perrier ne-a îndemnat să ne rugăm (în anul Sfintei Preoţii, dar nu numai) pentru ţara sa ţi întreaga Europă de Apus, unde este mare lipsă de preoţi.
Un ultim îndemn ne-a fost adresat de Păstorul Diecezei, ca în acest timp de promisiuni electorale, noi să ne facem datorie de cetăţeni mai ales printr-o „campanie de rugăciuni” pentru binele ţării şi al poporului român. Aceste zile pline de har pentru noi s-au încheiat în seara zilei de 30 octombrie cu o Sfântă Liturghie de mulţumire pentru toate harurile primite şi pentru toţi binefăcătorii ştiuţi şi neştiuţi.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.