Craciun 2010: Ministrul General

Scrisoare de Crăciun 2010
“Iar Mama sa păstra toate acestea în inima ei”
(Lc. 2, 51)
Prot. N. 01061/10
Dragi confraţi,
sunt bucuros să vă adresez şi în acest an felicitările mele cu ocazia Crăciunului şi să vă propun, cu simplitatea
unui confrate, o iniţiativă pentru a îmbogăţi Sfântul Crăciun.
În ultima Circulară “Scoală-te şi umblă”, care are ca temă formarea permanentă, la nr. 23 am citat o frază din
Constituţiunile noastre: “Rugăciunea minţii este maestra spirituală a fraţilor” (nr. 52, 6). Cât aş vrea ca orice
frate al Ordinului să i-a aminte la această afirmaţie şi, recunoscând-o drept adevăr, să o trăiască cu toată
simplitatea.
Învaţă-ne să medităm!
Sper din suflet că la Crăciun să înmugurească în fiecare dintre voi, după multa activitate avută în ministerul
pastoral şi după osteneala fiecăruia pentru a face mai vie şi mai frumoasă această sărbătoare în fraternitate,
dorinţa de a a face un popas şi să vă îndrepte gândul asupra mesajului Crăciunului: “Astăzi, în cetatea lui David,
s-a născut pentru voi un Mântuitor, care este Cristos Domnul” (Lc. 2, 11).
Naşterea lui Ioan şi naşterea lui Isus au trezit în suflete stupoare, iar mulţi şi-au manifestat-o prin laude şi
cânt. Însă au fost şi unii care au ascultat, adică au găsit timpul necesar pentru o ascultare profundă, alegând
astfel să-şi deschidă o cale spre reculegere. Lumea ascultă vorbindu-se despre acele fapte nemaiauzite care s-au
întâmplat, vorbeşte despre ele cu multă bunăvoinţă. Promisiunile lui Dumnezeu se apropie de împlinire. Această
ascultare atentă ne conduce să păstrăm în inima fiecăruia dintre noi aceste evenimente legate de naşterea
Pruncuşorului, iar ceea ce se întâmplă în jurul lui este tocmai ceea ce a fost spus, sau nu s-a spus despre El.
Exemplul şi modelul acestei stări interioare este Maria, Mama lui Isus. Evanghelistul Luca, cu puţine, dar
incisive cuvinte, descrie această stare sufletească a Mariei: “Maria, în ceea ce o privea, păstra toate acestea,
meditându-le în inima ei” (Lc. 2, 19). Să învăţăm şi noi de la ea!
Le păstra în suflet.
Există un loc privilegiat unde păstrăm tot ce se întâmplă, iar acesta este inima noastră, înlăuntrul nostru, în
intimitatea noastră. Pentru a intra în spaţiul interior al inimii este necesar să căutăm un loc potrivit şi să ne
acordăm timpul necesar!
Ceea ce trebuie să facem este exprimat prin două verbe: a păstra (1) şi a medita. Maria păstrează în inima ei
cuvintele care explicau evenimentul, Ea însăşi le vede şi le trăieşte. Maria face pasul ulterior spre o ascultare
conştientă, interioară şi gândită, o ascultare inteligentă. “Verbul a asculta nu se referă doar al a-şi aminti, ci
subliniază grija şi atenţia, asemenea situaţiei în care avem în mâini un lucru preţios. A păstra (suntereo),
ne arată grija cu care Maria păstra în sine toate cuvintele auzite, fără a pierde niciunul, fară a schimba
niciunul: o păstrare cu grijă, prelungită în timp” (2).
Meditând.
Acest nou verb, a medita (sumballein) scoate în evidenţă o ulterioară precizare privind modul în care
Maria „păstrează” evenimentele şi cuvintele. Nu se limitează doar la o conservare pasivă, inertă, ci este vorba
despre o păstrare activă şi vie.
Această osteneală interioară, pe care o scoate în evidenţă verbul ales de evanghelist (a confrunta, a compara)
cere o legătură şi o confruntare a unui fapt cu altul, căutând prin aceasta acea logică profundă, sensul şi adevărul
acelor lucruri ce pot părea fără nici o legătură sau opuse între ele.
Despre Pruncuşor se spun de fapt lucruri mari, minunate, însă El este totuşi un copil înfăşat şi depus într-o
iesle. Cum să împaci între ele Măreţia şi Neputinţa, Slava şi Sărăcia? Maria face aceasta în intimitatea inimii
sale, transformându-se astfel în figura–model a discipolului ce ascultă şi înaintează pe cale.
Totul începe de la ascultare şi de la înţelegere, apoi se clarifică de-a lungul timpului. Cuvântul ascultat (care
vine de la Dumnezeu, însă prin mijlocirea altora) este acela care iluminează tot ceea ce Maria vede şi trăieşte!
Dragă confrate, pentru sărbătoarea Crăciunului fă-ţi un frumos dar. Ia-ţi timpul necesar pentru a merge la
şcoala Mariei, Maica lui Dumnezeu. Nu-ţi va părea rău, ba vei ieşi din acest timp dedicat meditării îmbogăţit şi
reînnoit. Cu aceasta, îţi doresc un Crăciun fericit, trăit prin îndelungate momente de interiorizare! Rezultatul va
fi uimirea, stupoarea şi mulţumirea.
Roma, 23 decembrie 2010
Fr. Mauro Johri
Min. Gen. OFM Cap.
___________
(1) Luca vorbeşte de trei ori despre faptul de a păstra toate acestea în inimă: Lc. 1, 66; 2, 19; 2, 51.
(2) B. MAGGIONI, Il racconto di Luca, Assisi 2000, 61-62.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.