Cateva ganduri despre un lastar …

(Meditaţie de Advent pentru tineri)

„Iată, vor veni zile – oracolul Domnului – în care Eu voi împlini promisiunile de bine pe care le-am făcut Casei lui Israel şi Casei lui Iuda.
În zilele acelea şi în timpul acela voi face să înmugurească pentru David un lăstar de dreptate; el va administra judecata şi va împlini dreptatea pe pământ.
În zilele acelea Iuda va fi mântuit, iar Ierusalimul va trăi liniştit. Va fi chemat: Domnul-dreptatea-noastră”
(Ier. 33,14-16)
„Toate cărările Domnului sunt adevăr şi har
pentru cine trăieşte legământul cu el şi poruncile sale.
Domnul se dezvăluie aceluia care îl teme,
Îi face cunoscut legământul său”.
(Din Psalmul 24)
Ce pregătim noi prin postul Adventului care va începe duminica care vine (în ritul oriental a şi început din 15 noiembrie)?
Şi ce înseamnă pentru noi Naşterea Domnului?
Venirea sa în mijlocul oamenilor, adică în mijlocul nostru, cei care stăm aici, ne obligă la ceva? Ne îndeamnă la ceva? Ne deschide orizonturi noi?
Cred că mai ales pe voi, cei tineri, (însă este valabil pentru toţi cei ce-i aşteaptă înmugurirea) vă obligă la speranţă, vă obligă să vă gândiţi la viitor, când veţi fi mari; iar când veţi creşte, să vă îngrijiţi să nu creşteţi strâmb, să nu aveţi ramuri uscate, căci nu sunt bune decât de pus pe foc, vă obligă mai ales să daţi roade care să fie plăcute, gustoase, nu stricate, pline de viermi, căci noi pe acelea le aruncăm, nu-i aşa? Nimănui nu-i plac fructele stricate…
Lecturile primei duminici din Advent ne vin în ajutor şi ne prezintă imaginea unui lăstar, simbol al speranţei de a creşte, de a se transforma într-un copac mare, care cândva va produce fructele de care aminteam.
Speranţa în sine nu este o construcţie solidă, completă, precisă, definitivă. Este un lăstar, adică un indiciu de viaţă. O posibilitate. O promisiune. Un presentiment. Un pact pentru viitor.
Sper că voi deveni..
Când voi fi mare, voi face…
Aşa şi lăstarul, nu este un copac în toată regula, însă va deveni.
De lăstar nu te poţi agăţa pentru a găsi siguranţă şi să înlături frica de a nu cădea, aceasta ţi-o poate da doar un copac mare.
Lăstarul pe care îl aşteptăm să vină printre noi trebuie păzit ca lumina ochilor, apărat de ger cu căldura inimii, trebuie să-i favorizăm dezvoltarea în speranţă.
Cuvântul divin pe care noi ne pregătim să-l primim şi să-i sărbătorim naşterea, nu-ţi oferă siguranţe (în sensul în care astăzi mulţi ar dori, ceva de genul: gata, de mâine vei trăi mai bine, de mâine profesorii nu-ţi vor mai pune note rele, părinţii nu te vor mai certa când faci vreo boacănă, etc). Îţi prezintă lăstare care te ajută să creşti şi tu eşti însărcinat să le ajuţi.
Iar lăstarii răsar chiar şi în pustiuri. Înfloresc chiar şi între ruine. Se ivesc, discreţi şi curajoşi, printre crăpăturile terenului cel mai arid.
Adică printre suferinţele pe care le avem fiecare dintre noi, printre neînţelegerile de care suntem înconjuraţi, printre crăpăturile pe care păcatul îl face în sufletul nostru…
Întotdeauna, chiar şi în momentele cele mai deznădăjduite ale vieţii, când totul se năruie, când spunem că nu mai are nici un rost să ne zbatem să găsim o fărâmă de înţelegere, mai rămâne totuşi şi o firavă speranţă că vom fi iertaţi, că cineva ne va zâmbi cu îngăduinţă, că mâine vom fi înţeleşi că de fapt nu am vrut să facem nimic rău, nu-i aşa?
Ei bine, acea sămânţă firavă noi trebuie să o facem să crească. Însă cum o putem face?
În primul rând, să recunoaştem că am greşit, să cerem iertare pentru toate boacănele pe care le facem (cele mai multe din neştiinţă, nu din răutate).
Acesta este de fapt şi rostul acestui timp de aşteptare, numit tradiţional Advent, adică ceva care se va întâmpla cu siguranţă.
Însă, veţi spune, Isus s-a născut deja acum două mii de ani! Ce rost mai are să ne pregătim azi pentru aşa ceva, nu este cumva vreo neînţelegere, vreo nouă şmecherie a adulţilor?
Să vedem ce spune sf. evanghelist Ioan, „ucenicul cel iubit de Isus”: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu, Cuvântul era Dumnezeu…Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin El, dar lumea nu l-a cunoscut. Între ai săi a venit, dar ai săi nu l-au primit. Însă acelora care l-au primit, le-a dat puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu…” (In. 1. 10-12).
Este vorba mai sus şi despre acea venirea sa, (cea istorică) despre care vorbeam mai înainte, însă îi lărgeşte perspectiva, raportând-o la veşnicie, căci mai sunt şi alte momente în care Isus vine şi va continua să vină printre noi. Le cunoaşteţi?
Este vorba despre venirea şi prezenţa sa în Sfânta Taină pe care preoţii o celebrează zilnic pe altarele bisericilor din toată lumea, despre celebrarea şi meditarea Cuvântului divin pe care o celebrăm zilnic sau ocazional (…unde doi sau trei se adună în numele meu…), apoi va mai fi şi venirea finală, „a doua lui venire”, după cum mărturisim în Crez, venirea sa în slavă ca „să judece pe cei vii şi pe cei morţi”. Pe toate acestea trei veniri ale lui Isus le celebrăm la Crăciun, chiar dacă ne place să ne oprim doar la prima, când primim darurile de Crăciun, nu-i aşa?
De celelalte două ne place mai puţin să ne amintim, căci implică pregătire sufletească, mărturisirea păcatelor, hotărârea de a fi mai buni, de a nu mai face ştrengării, de a nu-i mai supăra pe părinţi sau educatori, sau altele asemenea…
Aşa că dacă vrem să celebrăm cum se cuvine Naşterea Sa, trebuie să o celebrăm pe deplin, nu numai în ceeace ne convine. Iar pentru a o face, trebuie să fim hotărâţi în deciziile pe care cu siguranţă le vom lua în acest timp de aşteptare a venirii sale printre noi.
V-aş propune şi o încheiere mai deosebită a acestui timp: înaintea sărbătorii Crăciunului, în Duminica a 4-a din Advent, să vă întâlniţi într-o Capelă sau Biserică, împreună cu îndrumătorul vostru spiritual, la un moment de rugăciune, în care să împodobiţi „bradul” vostru cu nişte bileţele în care să vă scrieţi toate dorinţele şi propunerile pe care le nutriţi în suflet pentru a vă schimba în bine. Căci dacă noi, cu toţii, vom fi mai buni, cu siguranţă şi lumea va fi mai bună.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Fr. Petre-Marian Ianoş, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.