Vinerea Sfântă: Celebrarea Pătimirii Domnului

“Nu voia mea să se facă, ci voia ta!”

Este Vinerea Sfântă. Isus ne oferă, în pătimirea sa, cea mai mare învăţătură. Putem întâmpina suferinţe, dar să le trăim cu iubire, spre mărirea Tatălui.

Ispita în faţa suferinţei ne poate împiedica în progresul vieţii noastre de creştini. Avem tendinţa să credem că suferinţa trebuie mereu evitată, că nu poate exista o suferinţă “sfântă”.

Aceasta se întâmplă deoarece încă nu am experimentat suficient iubirea infinită a lui Dumnezeu. Avem nevoie de Duhul Sfânt. Fără Duhul Sfânt nu suntem capabili să înţelegem cum poate exista o iubire mai puternică decât moartea, nu o iubire care împiedică moartea, ci una care o sfinţeşte: moartea lui Isus.   

Isus ne arată, prin suferinţele sale, că trebuie să acceptăm suferinţa. El ne cere să avem curajul de a rămâne cu el. Ne cere să avem curajul de a rămâne fideli faţă de el, fiecare în propria stare de viaţă: părinţi, fii, preoţi, persoane consacrate…, şi aceasta în ciuda tuturor dificultăţilor pe care le putem întâlni pe cale. Ne amintim de Isus în grădina Ghetsemani: “Tată, îndepărtează de la mine paharul acesta. Dar nu voia mea să se facă, ci voia ta!”

În faţa dificultăţilor noastre de a rămâne fideli lui Isus, dorim să fie îndepărtat paharul suferinţelor. Poate că este vremea să trecem şi la următorul pas… “Nu voia mea să se facă, ci voia ta!” Prin aceste cuvinte parcă îl auzim pe Isus spunându-ne: “Atunci când simţi nevoia să te opreşti din drum… continuă să mergi mai departe…!”

Să îi cerem lui Isus, cu multă umilinţă, să ne ajute să fim mereu dispuşi să împărtăşim cu el suferinţa. Suntem slabi… de multe ori ne înroşim auzind cuvintele lui Isus: “Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va vinde!”. Ce rămâne de făcut? Să plângem amar, asemenea lui Petru… L-am vândut, l-am trădat pe Isus prin păcat, prin lipsa de fidelitate faţă de iubirea sa… Nu este totul pierdut! Isus ne aşteaptă la marea împăcare. Venerând, astăzi, misterul suferinţei şi al morţii sale, să începem să facem paşi hotărâţi şi către marele har al Învierii sale, mântuirea noastră.


Ghetsimani

de Costache Ioanid 

  1. Ghetsimani! Cuvânt de slavă!

Floare din etern mănunchi!

Bătălie-nfiorată

câştigată în genunchi!…

 

    2. Ceas de rugă fără seamăn

şi de zbatere-ncordată.

Freamăt ce umplea de spaimă

toată bolta înstelată.  

            

  1. Veşnicia omenirii

pusă toată pe-un cântar.

Pe un taler, condamnarea,

iar pe ce´lalt, un pahar!…

 

  4. Un pahar stătea în faţă.

Şi Isus privea-ngrozit.

Tot veninul omenirii

trebuia acum sorbit.  

            

  1. Tot noianul de osândă

din străvechile cetăţi,

ce-aştepta în negru clocot

ceasul asprei judecăţi.

 

6. Tot desfrâul din Sodoma,

toată cloaca din Pompei,

urâciunea lui Mamona,

şi-a mulţimilor de zei.

            

  1. Toată zgura sângerândă

din cuptorul lui Moloh.

Toată ura unui Haman

şi a unui Antioh.  

 

8. Toate petele de sânge

de pe vulturul roman,

de pe mâinile lui Nero

şi-a lui Diocleţian.

            

  1. Toate cheagurile negre

de pe-arginţi, din vreun ungher,

a negoţului de carne,

de onoare şi de cer.

 

    10. Tot ce-a strâns şi ce va strânge

vechiul şarpe ca trofeu,

de la sângele lui Abel,

până la păcatul meu…

            

  1. Vai! Ce clocot de urgie,

ce mocirlă fără fund

“Tată!” strigă-n noapte Fiul.

“Tată!” văile răspund.

 

12. “Ţie toate-s cu putinţă.

N-ai măsură, n-ai hotar.

Tată veşnic, depărtează

de la Mine-acest pahar!”  

            

  1. Dar în cel´lalt taler iată…

plini de sânge pe oblânc,

cavalerii morţii mână

mii de duhuri în adânc.

 

     14. Supt de secolii căinţei,

trece-ncovoiat Adam.

Noe, tresărind de râsul

şi batjocura lui Ham. 

            

  1. David, în zadar ştergându-şi

pata de pe braţul drept.

Şi în fum de idoli trece

Solomon cel înţelept… 

 

     16. Trec martiri, profeţi şi preoţi…

Toţi cu sufletul pătat.

Căci pe lumea asta nimeni

n-a trăit fără păcat.    

            

  1. Dar să ardă-n gheenă

Iacov, David, Daniel?…

Şi-acum, iată-i faţă-n faţă,

o năpârcă şi un Miel.

 

  18. Ceru-ntreg priveşte lupta.

Cine va cădea răpus?

Şi broboane mari de sânge

ies pe fruntea lui Isus.

            

  1. “Sfinte Tată”, strigă Fiul,

“calea e nespus de grea…

Totuşi, facă-se, Părinte,

gândul Tău, nu voia Mea!” 

    20. “Osana!” Răsună cerul!

Cântă îngerii-n văzduh.

Se-ncunună-n biruinţă

lupta lui Isus în Duh.

            

  1. Pot să vie-acum ostaşii.

Iată-i! Victima-şi aleg.

Dar Isus acum e gata

de-a sorbi paharu-ntreg!  

 

  22. Şi pe creştetul Golgotei,

sus, între pământ şi cer,

vor da cea din urmă luptă

Mielul blând şi Lucifer.   

            

  1. Iar când Iosif va desprinde

trupul sfântului Oştean,

nevăzut, pe crucea goală,

va rămâne-nfipt… Satan! 

Fr. Daniel Cosmin Constantin, O.F.M. Cap.    

Album foto: Celebrarea Pătimirii Domnului în Parohia “Preasfânta Inimă a lui Isus” din Slobozia

Album foto:Celebrarea Pătimirii Domnului în Parohia “Adormirea Maicii Domnului” din Nehoiu

Album foto:Celebrarea Pătimirii Domnului în Parohia “Isus Bunul Păstor” din Roman

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.