Triduumul Pascal

Triduumul Pascal

Triduumul Pascal – Joia Sfântă, Vinerea Sfântă şi Sâmbăta Sfântă – sunt zilele în care îl însoţim pe Cristos pe drumul său către cruce. Este un drum plin de momente dureroase, dar care ne va conduce la Duminica Paştelui, la bucuria neasemuită a ÎNVIERII!

În Joia Sfântă amintim ultima cină a lui Isus cu ucenicii săi.

Este un moment frumos, de prietenie, de intimitate cu prietenii săi cei mai dragi. Dar este şi un moment foarte trist şi dureroes. Isus ştie că urmează momentul cumplit al pătimirii sale. Mai mult, trebuie să sufere o mare durere: unul din prietenii săi, cu care a împărtăşit totul, pe care l-a iubit din toată inima, îl trădează. Chiar şi prietenii săi, în momentul încercării, îl vor părăsi, lăsându-l singur. Isus, însă, nu va înceta nici o clipă să îi iubească!

În timpul acestei cine Isus face un gest neaşteptat: el, care este Învăţătorul, cel mai important dintre toţi, spală picioarele ucenicilor săi. Face acest lucru pentru a ne învăţa că, dacă vrem să fim cu adevărat creştini, trebuie să ne spălăm picioarele unii altora. Aceasta vrea să spună cu trebuie să ne iubim, slujindu-ne unii pe alţii.

După ce a arătat-o prin viaţa sa, Isus ne dă porunca sa, cea mai importantă dintre toate, care îi distinge pe creştini de ceilalţi oameni: “Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit şi eu. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să îşi dea viaţa pentru prietenii săi”. Isus ne consideră pritenii săi şi îşi dă viaţa pentru noi şi pentru bucuria noastră. 

În sfârşit, Isus ne face un dar de nepreţuit: Euharistia. Ia mai întâi pâinea şi spune: “Acesta este trupul meu”. Apoi ia vinul şi zice: “Acesta este sângele meu”. Prin Euharistie, el va fi mereu în mijlocul nostru. La fiecare sfântă liturghie noi amintim acest mare mister, pentru aceasta ne adunăm împreună, plini de bucurie: Isus, Dumnezeul nostru, este cu noi şi ne aminteşte că ne iubeşte!

În Vinerea Sfântă amintim moartea lui Isus pe cruce. 

Cuvintele spuse la ultima cină cu ucenicii săi au devenit astăzi realitate pentru Isus: “Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care îşi dă viaţa pentru prietenii săi”. Isus ne consideră prietenii săi şi a voit să îşi dea viaţa pentru noi. A fost gata să sufere, în trup şi în spirit, pentru a ne demonstra cât de mult ne iubeşte, cât de mult ne are la inimă, cât suntem de preţioşi pentru el.  

Unei iubiri atât de mari putem oare să spunem nu? Nu îţi vine şi ţie să răspunzi, să îi spui lui Isus, prin viaţa ta, că îl iubeşti şi că vrei să îţi oferi viaţa pentru el?

Sâmbăta Sfântă este ziua tăcerii şi a aşteptării. Amintim moartea lui Isus şi aşezarea sa în mormânt.   

Prietenii lui Isus au manifestat compasiune faţă de trupul său. L-au spălat, l-au uns cu mirodenii, l-au înfăşurat şi l-au aşezat într-un mormânt săpat în stâncă.  

În jurul mormântului lui Isus se aşterne o linişte profundă. Se simte un aer nou. Şi totuşi, totul tace.   

Să trăim această zi în tăcere şi aşteptare.     

 

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.