Tomy – misionarul străzii

Tomy fusese vînzător de ziare, dar acum era paralizat și zăcea neputincios, lipsit de ajutor, pe o saltea ponosită lîngă o fereastră de la etajul al treilea al unei clădiri vechi și dărăpănate de pe o stradă aglomerată a unui oraș mare. Într-o zi el l-a rugat pe unul dintre prietenii săi să-i aducă cartea care povestea despre acel Om care călătorea pretutindeni și făcea bine oamenilor! Micuțul băiat a căutat peste tot această carte fără nume, pe care i-o ceruse prietenul său paralizat, pînă cînd, în cele din urmă, un vînzător de cărți și-a dat seama că trebuie să fie vorba despre Biblie și despre povestea lui Isus!     

Băiețelul a adunat cei cîțiva bănuți pe care îi avea, iar vînzătorul i-a dat un exemplar al Noului Testament, cu care s-a grăbit să ajungă la Tomy, în acea cămăruță de la etajul al treilea!

Au început să citească împreună această carte și, în cele din urmă, Tomy a fost mîntuit, în mod minunat, prin cuvintele pe care le citise în această carte, începînd să-și dorească să facă și el bine tuturor oamenilor, la fel ca și Omul din carte – dar era paralizat și nu putea să părăsească cămăruța în care locuia împreună cu bătrîna sa mătușă! Totuși, s-a rugat, iar Dumnezeu i-a arătat cum să își satisfacă această dorință! 

Sîrguincios a început să scrie pe bucățele de hîrtie, versete importante din Biblie, iar apoi arunca aceste bilețele pe fereastră, lăsîndu-le să cadă pe strada aglomerată! Trecătorii vedeau plutind în aer aceste bilețele și, plini de curiozitate, le ridicau pe cele care căzuseră jos și citeau cuvintele pe care le spusese acel Om care călătorea pretutindeni făcînd bine oamenilor! – Isus Cristos! Mulți dintre ei găseau ajutor, încurajare, mîngîiere și unii erau chiar mîntuiți, datorită acestei munci pe care o făcea micuțul băiat și datorită Bibliei sale.  

Într-o zi, citind unul dintre aceste versete, un om de afaceri foarte bogat a fost mîntuit. După ce L-a descoperit pe Isus și Dragostea Sa, acest om s-a întors în locul unde găsise acea bucățică de hîrtie care îl condusese la Domnul și a încercat să afle în ce fel ajunsese aceasta acolo! Deodată a observat o altă bucățică de hîrtie care cădea pe trotuar de undeva de sus. A urmărit atent cum o femeie săracă și istovită, s-a aplecat cu greu, ca să ridice de pe jos acel bilețel și a observat că, pe măsură ce citea, fața femeii devenea parcă mai luminoasă – iar apoi, după cum mergea, părea să aibă o nouă putere în pasul ei!     

Nemișcat, omul de afaceri și-a ațintit privirea în sus, fiind hotărît să descopere locul de unde veneau acele bilețele! A trebuit să aștepte mult timp, deoarece bietul Tomy, fiind paralizat, avea nevoie de multe minute dureroase pentru a scrie chiar și numai un verset pe acele bucățele de hîrtie. Brusc, privirile i-au fost atrase de o anumită fereastră unde a văzut o mînă micuță, slabă, întinzîndu-se înafară pentru a lăsa să cadă o bucățică de hîrtie la fel cu cea care îi adusese lui o nouă viață. A observat cu atenție locul unde se afla acea fereastră, a urcat în grabă treptele murdare ale clădirii și, în cele din urmă, a găsit camera sărăcăcioasă în care trăia micuțul Tomy, misionarul străzii!           

El și Tomy s-au împrietenit repede, și acest om i-a acordat lui Tomy tot ajutorul și îngrijirea medicală posibilă. Apoi, într-o zi, l-a întrebat pe Tomy dacă i-ar place să locuiască împreună cu el la reședința sa de la țară.

Dar, spre marea surpriză a noului său prieten, Tomy a răspuns: „Va trebui să-l întreb pe prietenul meu despre aceasta.“ – Vorbea despre Isus!

În ziua următoare, omul de afaceri s-a întors nerăbdător să afle răspunsul lui Tomy. Însă, destul de ciudat, Tomy i-a răspuns printr-o întrebare stranie: „Unde ai spus că se află casa ta?“

„Oh,“ a răspuns omul de afaceri, „este departe, la țară, pe o moșie mare și frumoasă. Vei avea o cameră minunată, numai a ta, și servitori care să aibă grijă de tine, mese delicioase, un pat moale, tot comfortul și toată îngrijirea de care vei avea nevoie și tot ceea ce-ți dorește inima. – Iar eu și soția mea te vom iubi și te vom educa ca pe propriul nostru fiu.“

Tomy a mai pus o întrebare: „Există acolo oameni care ar putea să treacă pe sub fereastra mea?“ Surprins și oarecum nedumerit, omul de afaceri i-a răspuns: „Păi, nu; doar, din cînd în cînd, vreun servitor și, poate, grădinarul! Nu înțelegi, Tomy, acesta este un loc splendid, la țară, departe de zgomotul asurzitor al orașului și de agitația oamenilor. Acolo – departe de mizeria, fumul și aglomerația aceasta din oraș – vei avea liniște și vei putea să te odihnești, să citești și să faci tot ceea ce dorești.“

După o tăcere îndelungată și gînditoare, figura lui Tomy părea foarte tristă, deoarece nu voia să-l jignească pe noul său prieten, și, în cele din urmă, i-a spus încetișor, dar hotărît și cu lacrimi în ochi: „Îmi pare rău dar, înțelegi, n-aș putea trăi nicăieri unde oamenii n-ar trece pe sub fereastra mea.“