Tomy – misionarul străzii

Tomy fusese vînzător de ziare, dar acum era paralizat şi zăcea neputincios, lipsit de ajutor, pe o saltea ponosită lîngă o fereastră de la etajul al treilea al unei clădiri vechi şi dărăpănate de pe o stradă aglomerată a unui oraş mare. Într-o zi el l-a rugat pe unul dintre prietenii săi să-i aducă cartea care povestea despre acel Om care călătorea pretutindeni şi făcea bine oamenilor! Micuţul băiat a căutat peste tot această carte fără nume, pe care i-o ceruse prietenul său paralizat, pînă cînd, în cele din urmă, un vînzător de cărţi şi-a dat seama că trebuie să fie vorba despre Biblie şi despre povestea lui Isus!     

Băieţelul a adunat cei cîţiva bănuţi pe care îi avea, iar vînzătorul i-a dat un exemplar al Noului Testament, cu care s-a grăbit să ajungă la Tomy, în acea cămăruţă de la etajul al treilea!

Au început să citească împreună această carte şi, în cele din urmă, Tomy a fost mîntuit, în mod minunat, prin cuvintele pe care le citise în această carte, începînd să-şi dorească să facă şi el bine tuturor oamenilor, la fel ca şi Omul din carte – dar era paralizat şi nu putea să părăsească cămăruţa în care locuia împreună cu bătrîna sa mătuşă! Totuşi, s-a rugat, iar Dumnezeu i-a arătat cum să îşi satisfacă această dorinţă! 

Sîrguincios a început să scrie pe bucăţele de hîrtie, versete importante din Biblie, iar apoi arunca aceste bileţele pe fereastră, lăsîndu-le să cadă pe strada aglomerată! Trecătorii vedeau plutind în aer aceste bileţele şi, plini de curiozitate, le ridicau pe cele care căzuseră jos şi citeau cuvintele pe care le spusese acel Om care călătorea pretutindeni făcînd bine oamenilor! – Isus Cristos! Mulţi dintre ei găseau ajutor, încurajare, mîngîiere şi unii erau chiar mîntuiţi, datorită acestei munci pe care o făcea micuţul băiat şi datorită Bibliei sale.  

Într-o zi, citind unul dintre aceste versete, un om de afaceri foarte bogat a fost mîntuit. După ce L-a descoperit pe Isus şi Dragostea Sa, acest om s-a întors în locul unde găsise acea bucăţică de hîrtie care îl condusese la Domnul şi a încercat să afle în ce fel ajunsese aceasta acolo! Deodată a observat o altă bucăţică de hîrtie care cădea pe trotuar de undeva de sus. A urmărit atent cum o femeie săracă şi istovită, s-a aplecat cu greu, ca să ridice de pe jos acel bileţel şi a observat că, pe măsură ce citea, faţa femeii devenea parcă mai luminoasă – iar apoi, după cum mergea, părea să aibă o nouă putere în pasul ei!     

Nemişcat, omul de afaceri şi-a aţintit privirea în sus, fiind hotărît să descopere locul de unde veneau acele bileţele! A trebuit să aştepte mult timp, deoarece bietul Tomy, fiind paralizat, avea nevoie de multe minute dureroase pentru a scrie chiar şi numai un verset pe acele bucăţele de hîrtie. Brusc, privirile i-au fost atrase de o anumită fereastră unde a văzut o mînă micuţă, slabă, întinzîndu-se înafară pentru a lăsa să cadă o bucăţică de hîrtie la fel cu cea care îi adusese lui o nouă viaţă. A observat cu atenţie locul unde se afla acea fereastră, a urcat în grabă treptele murdare ale clădirii şi, în cele din urmă, a găsit camera sărăcăcioasă în care trăia micuţul Tomy, misionarul străzii!           

El şi Tomy s-au împrietenit repede, şi acest om i-a acordat lui Tomy tot ajutorul şi îngrijirea medicală posibilă. Apoi, într-o zi, l-a întrebat pe Tomy dacă i-ar place să locuiască împreună cu el la reşedinţa sa de la ţară.

Dar, spre marea surpriză a noului său prieten, Tomy a răspuns: „Va trebui să-l întreb pe prietenul meu despre aceasta.“ – Vorbea despre Isus!

În ziua următoare, omul de afaceri s-a întors nerăbdător să afle răspunsul lui Tomy. Însă, destul de ciudat, Tomy i-a răspuns printr-o întrebare stranie: „Unde ai spus că se află casa ta?“

„Oh,“ a răspuns omul de afaceri, „este departe, la ţară, pe o moşie mare şi frumoasă. Vei avea o cameră minunată, numai a ta, şi servitori care să aibă grijă de tine, mese delicioase, un pat moale, tot comfortul şi toată îngrijirea de care vei avea nevoie şi tot ceea ce-ţi doreşte inima. – Iar eu şi soţia mea te vom iubi şi te vom educa ca pe propriul nostru fiu.“

Tomy a mai pus o întrebare: „Există acolo oameni care ar putea să treacă pe sub fereastra mea?“ Surprins şi oarecum nedumerit, omul de afaceri i-a răspuns: „Păi, nu; doar, din cînd în cînd, vreun servitor şi, poate, grădinarul! Nu înţelegi, Tomy, acesta este un loc splendid, la ţară, departe de zgomotul asurzitor al oraşului şi de agitaţia oamenilor. Acolo – departe de mizeria, fumul şi aglomeraţia aceasta din oraş – vei avea linişte şi vei putea să te odihneşti, să citeşti şi să faci tot ceea ce doreşti.“

După o tăcere îndelungată şi gînditoare, figura lui Tomy părea foarte tristă, deoarece nu voia să-l jignească pe noul său prieten, şi, în cele din urmă, i-a spus încetişor, dar hotărît şi cu lacrimi în ochi: „Îmi pare rău dar, înţelegi, n-aş putea trăi nicăieri unde oamenii n-ar trece pe sub fereastra mea.“