Tabăra ,,Pax et bonum”

Lăudat să fii, Domnul meu, cu toate creaturile tale...

Click pe imagine pentru a vedea Albumul foto

În perioada 17-21 iulie, un grup de circa 25 de tineri, răspunzând la iniţiativa fraţilor capucini au pornit în explorarea naturii, a creaţiei, avându-l călăuză pe Sfântul Francisc din Assisi. Scopul acestei tabere intitulate ,,Pax et bonum” a fost în primul rând descoperirea frumuseţii lui Dumnezeu în lucrurile create şi totodată formarea atât a tinerilor cât şi acelor care i-au însoţit.         

Locul de explorare a fost masivul Ceahlău. În aceste zile tinerii au fost invitaţi să contemple creaţia ca fiind o oglindă în care se reflectă Puterea, Bunătatea, Frumuseţea, dar mai ales Iubirea lui Dumnezeu.         

Era 17 iulie, în jurul orei 07:00, când la poarta mănăstirii fraţilor capucini din Oneşti, puteai zări multă agitaţie. Aranjarea bagajelor în maşini era pe sfârşite şi din clipă în clipă avea să se dea startul unei frumoase şi mult aşteptate experienţe. Odată ajunşi în campingul din staţiunea Durău, a urmat instalarea corturilor, celebrarea sfintei liturghii, pregătirea cinei, iar ziua avea să se încheie cu poveştile spuse în jurul focului, acompaniate şi de cântece.   

Cea de-a doua şi de-a treia zi au fost dedicate escaladării masivului Ceahlău. Parcurgerea acestui traseu a fost pentru mulţi dintre noi un ,,ocean” de lecţii pentru viaţă. Ajutaţi de reflecţiile ţinute de fr. Eugen şi fr. Octavian, asupra prieteniei şi asupra respectului, am putut conştientiza mai uşor valoarea şi importanţa celuilalt. Aceste reflecţii au fost asimilate uşor deoarece mulţi dintre noi în escaladarea muntelui am simţit prezenţa celuilalt. Această expediţie pe munte ne-a ajutat pe mulţi dintre noi să ne depăşim anumite temeri, limite, chiar pe noi înşine.        

A patra zi a fost mai liniştită, zi în care ne-am odihnit, ne-am bucurat de soare şi de apă, dat fiind că eram pe malul lacului Bicaz. Profitând de un moment de tihnă, fr. Eugen ne-a vorbit despre importanţa de a ne scrie viaţa într-un jurnal. Acest lucru ne poate ajuta ca în anumite momente din viaţă să putem face o evaluare constructivă a vieţii noastre.          

Ultima zi a fost petrecută mai mult pe drum, deoarece era ziua de întoarcere. Profitând  de traseul pe care l-am urmat am avut ocazia de a vizita Cheile Bicazului şi Lacul Roşu. Spre seară, după un drum destul de lung şi obositor, ne-am reîntors la casele noastre.           

În această tabără ne-am bucurat de zile minunate, în care distracţia, entuziasmul şi voia bună s-au îmbinat armonios cu rugăciunea şi momentele de formare. Un alt aspect frumos al acestor zile, a fost bucuria şi frumuseţea de a sta împreună, de a trăi asemenea unei familii. Prin activităţile desfăşurate în această perioadă cu toţii am putut experimenta faptul de a fi mamă, tată, frate sau soră pentru celălalt. Au fost zile de har, zile de bucurie, zile în urma cărora putem spune împreună cu Sfântul Francisc: ,,Lăudat să fii, Domnul meu, cu toate creaturile tale…”.           

În încheierea acestor rânduri doresc să adresez un ,,super…super…Mulţumesc!” tuturor celor care au fost participanţi la această frumoasă experienţă şi închei cu câteva impresii ale unor tineri prezenţi la această tabără…   

,,Ştiu că un simplu mulţumesc nu este de ajuns pentru toate momentele minunate, speciale şi cu adevărat unice pe care le-am petrecut în acest campus. Prin participarea la acest campus, am ajuns să-mi fac noi prieteni, alături de care am avut foarte multe bucurii şi experienţe plăcute. Le mulţumesc în mod special părintelui Eugen, d-nei Margareta, fr. Octavian şi fr. Valentin, de la care pot spune că am învăţat foarte multe lucruri şi mă bucur enorm de mult că am avut ocazia de a colabora cu dumneavoastră. Eforturile lor au făcut ca totul să fie perfect şi ca cei care ne sprijină să fie mândri de noi. Vă mulţumesc mult!”   

(Bianca Patriche)      

,,Într-adevăr, au fost trăite momente de bucurie şi destindere în care am putut sta împreună, uniţi şi chiar dăruiţi unii altora. O primă impresie pe care o am este una pozitivă, deoarece prin predispoziţia fiecăruia am reuşit să ne cunoaştem mai îndeaproape, având ca ajutor şi reflecţiile zilnice transmise prin anumite teme şi totodată împărtăşirea propriilor experienţe, ceea ce este un lucru minunat. Cu siguranţă mulţumirile se îndreaptă către persoanele care au făcut posibil acest a sta împreună, pentru a creşte în respect şi pentru a îmbunătăţi multe aspecte ale vieţii şi chiar a valorifica buna înţelegere între tineri.”        

(Fr. Valentin Iosif David)     

Fr. Octavian Vacaru, OFMCap        

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.