Sighetu Marmaţiei: Tineri în umbra Crucii

Cu “Speranţa” în aşteptarea Învierii  

Click pe imagine pentru a vedea Albumul foto

Fraţii Franciscani Minori Capucini din Sighetu Marmaţiei, în timpul Postului Mare, au organizat diferite momente de rugăciune şi reflecţie asupra misterului morţii şi învierii Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Dintre aceste momente amintim Adoraţia Crucii în biserica parohială,  în cadrul căreia se face de fiecare dată un semn personal de adeziune şi veneraţie, şi Calea crucii în capela oratoriului.  Duminică, 21 aprilie, Calea Crucii a fost celebrată în Cimitirul Săracilor în memoria celor care au murit pentru credinţă. Iată câteva marturii ale tinerilor participanţi din grupul “Speranţa”.

Fr. Eugen Giurgică, O.F.M. Cap.


Duți Chindriș

În ultima perioadă am adăugat la programul nostru obişnuit două activităţi mai deosebite, şi anume: Adoraţia Euharistică sau a Sfintei Cruci şi Calea Sfintei Cruci. Pentru mine personal, cele doua celebrări reprezintă un alt mod de a comunica cu Dumnezeu: meditarea asupra jertfei Sale şi retrăirea suferinţelor de pe drumul spre Golgota împreună cu Isus, chiar dacă la o intensitate mult mai mică. 

Fiecare dintre noi îşi trăieşte diferit credinţa şi fiecare simte prezenţa lui Dumnezeu altfel decât ceilalţi. În timpul celor două celebrări se creează o atmosferă de intimitate, chiar dacă sunt prezente mai multe persoane. Atmosfera din timpul adoraţiei, de exemplu, este una liniştitoare, îţi umple sufletul de pace şi lumină, dar cel mai important mişcă sufletele noastre şi ne pune pe gânduri cu privire la credinţa noastră: facem sau nu suficient?

Ceea ce m-a bucurat a fost faptul că am reluat un vechi obicei, acela de a face Calea Crucii măcar o dată undeva afară, să parcurgem în rugăciune un drum simbolic. Anul acesta s-a ales Cimitirul Săracilor, un loc liniştit, care ascunde un trecut trist. Cântecele, textele din Evanghelie şi din memoriile celor persecutaţi în perioada comunistă ne-au fost adevărate exemple de credinţă şi de putere de sacrificiu pentru aproapele nostru, dar mai ales pentru Dumnezeu şi credinţă. Astfel de experienţe au rolul de a trezi sufletul şi conştiinţa omului, de a-i întări credinţa şi de a-l determina să privească mai atent la suferinţele celor din jur şi de a oferi ajutorul şi iubirea în mod necondiţionat, cu inima deschisă. Totuşi, cel mai important rol este de a-l apropia pe om de Dumnezeu: numai împreună cu El vom reuşi!    


Feţe cunoscute şi necunoscute. Câţiva tineri care au făcut paşi diferiţi în viaţă, au diferite gânduri şi scopuri. Câteva zeci de oameni s-au adunat într-un loc special al oraşului: Cimitirul Săracilor. Vrând să se unească în rugăciune cu aceia care cândva, poate cu preţul vieţii, s-au rugat şi şi-au dedicat viaţa lui Isus, câţiva tineri s-au adunat, animaţi poate de curiozitate şi dorinţa de a participa la o rugăciune comunitară. Ce poate aduna atâţia tineri? Rugăciunea: fiecare părticică a corpului are rugăciunea sa pentru mintea omului, şi toate aceste rugăciuni se adună cuvânt cu cuvânt şi formează una singură, gândul nostru comun de iubire şi dăruire pe care îl dăruim Celui de Sus.

Ce poate forma mai bine o rugăciune? Ce poate să-i dea o culoare aparte? Calea crucii, în perioada pregătirii pentru Sărbătorile Pascale. Totul a început cu câteva zâmbete datorate bucuriei revederii. Nimeni nu ştie de unde s-a auzit, dar o voce, începe rugăciunea. Toţi ascultă, nu se mai aude nimic, în afară de o adiere de vânt, ce se apropie din depărtare, parcă anunţând că ajunge şi El. Doi câte doi, citim stările care cuprind şi gânduri ale unor oameni, pe care cu siguranţă îi putem numi sfinţi şi care poate se odihnesc tocmai în locul sfânt în care ne aflăm. Ce interesant este!: tineri care se roagă şi recitesc rugăciuni şi gânduri ale unor persoane care s-au sacrificat pentru Isus. Astfel ajungem să vedem cât de repede se răspândeşte o rugăciune, cât de strânse sunt legăturile între noi. Căutarea s-ar putea opri aici, m-am gândit pe moment, şi am urmat paşii altor tineri din faţa mea. Cu fiecare stare, fiecare rugăciune Tatăl Nostru rostită, vremea parcă îşi făcea simţită prezenţa mai tare. Vântul îşi căuta locul printre noi, dar vocea unită în rugăciune din jurul meu, era mai puternică. Creştini şi oameni de toate felurile, treceau şi admirau acest mic grup ce încerca să-şi facă vocea auzită în ceruri.           

Cine a fost prezent în ziua respectiva la Calea Crucii cu siguranţă a plecat acasă cu sufletul curat şi încărcat şi cu câteva amintiri plăcute în “buzunare”. Pentru aceasta merită să fii acolo, sa îţi aminteşti de acest moment de rugăciune, înălţat spre cer. Chiar şi după Calea Crucii mai auzeam cuvinte despre cele întâmplate, cât de frumoase au fost acele momente petrecute în compania prietenilor şi a invitaţilor.

Am plecat cu binecuvântarea lui Isus, şi ne-am îndreptat spre casele noastre. Mulţumiri organizatorilor şi celor implicaţi, tuturor celor care s-au unit în rugăciune colorând astfel şi mai frumos apusul soarelui.        

Anonim 


Adriana Zola

Eu consider că aceste activităţi pe care le avem, cum ar fi Adoraţia şi Calea Crucii, sunt în folosul nostru. În primul rând, prin aceste activităţi ne petrecem timpul împreună, iar eu ador acest lucru, iar în al doilea rând ne petrecem timpul într-un mod util, comunicând cu Dumnezeu. Este important să conştientizăm că trebuie să renunţăm puţin la noi, la timpul nostru, pentru a-l dedica lui Dumnezeu, si aceasta nu ar trebui sa fie un sacrificiu, ci o plăcere.

Prin aceste activităţi ar trebui să învăţam ceva şi ar trebui să fim recunoscători că avem posibilitatea de a le face. 

Referitor la Calea Crucii de la Cimitirul Săracilor pot spune că a fost o activitate în care am dovedit încă o dată că suntem disponibili în a-i ajuta pe ceilalţi, de data aceasta rugându-ne pentru sufletele celor adormiţi acolo. Aceştia au murit pentru credinţa lor în Dumnezeu şi cred că merită, măcar o dată pe an, să îi menţionăm în rugăciunile noastre.

În ceea ce priveşte adoraţiile din fiecare lună, acestea au un farmec aparte, iar cea de joia trecută, Adoraţia Crucii, a fost una specială aducându-ne aminte de jertfa lui Isus, cea de a muri pe Cruce pentru a ne mântui pe noi. Ideea cu pietrele şi cu lumânările mi-a plăcut foarte mult, aceasta simbolizând că vrem să începem o viaţă nouă, plină de lumină.          

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.