„Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui!” (Mt 9.38)

Stau în curtea mănăstirii „Sf. Francisc din Assisi” și a casei studentatului din Mozambic, care se află în sud-estul Africii. Capitala este Maputo. Mozambicul este o țară situată la țărmul Oceanului Indian. Teritoriul Mozambicului este format din podișuri înalte, care au în unele sectoare aspect muntos, și din câmpii. Clima este ecuatorială în nord, tropicală în sud iar precipitațiile sunt abundente.

Populație este de aproximativ 31 de milioane de locuitori. Sub arșița soarelui de după masă, cu aerul umed, irespirabil, cu 32 de grade la umbră, la care se adaugă și „gălăgia” copiilor care trec prin fața mănăstirii și se întorc bucuroși de la școală spre casă, vocea oamenilor care se aude printre cea păsărilor care cântă neîncetat lauda și bunătatea Domnului, și după o lungă așteptare, cu speranța și răbdarea pe care am încredințat-o în mâinile Domnul în acești 10 ani, iată dorința mea a devenit realitate pe zi ce trece, adică de a face o experiență misionară pe continentul African. Pentru aceasta, au contribuit cu disponibilitatea lor mai mulți frați. Pe data de 30 august 2018, în sfârșit, am primit vestea din partea Custodelui din România, fr. Lucian Iosif Dumea, că pot începe să pregătesc documentele necesare pentru viză.

Pe 7 noiembrie, am primit invitația din partea Custodelui din Mozambic, fr. Salvador Mavida. Emoțiile erau mari, gândindu-mă la ce voi întâlni acolo: alta cultură, altă „culoare”, cum o să mă descurc printre străini dar și mai mult la ceea ce voi face cu limba vorbită de populația Mozambicană, țara care vorbește în mare parte portugheza și 17 dialecte, unde urmează să stau trei luni de zile.
Bineînțeles, aici trebuie să amintesc și să mulțumesc Provinciei din Veneția, Secretariatului Misionar din Padova în mod special pentru fratele Felicetti Guido, responsabili cu Centru Misionar din Padova, pentru susținerea financiară a deplasării mele în Mozambic. Și nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc Duhului Sfânt că mi-a dat speranța, tăria și răbdarea să ajung în această țară minunată.
Minutele, orele, zilele, săptămânile și lunile au trecut foarte repede și a ajuns și momentul mult așteptat: plecarea mea spre Italia să fac viza. Pe 18 februarie 2018, am depus documentele la ambasada Mozambicului din Italia (pentru că noi nu avem ambasadă mozambicană în România); mi s-a aprobat viza în aceeași zi, dar pașaportul și viza trebuia să le ridic după 7 zile, pe 26 februarie. Pe 28 februarie, am avut biletul din Italia spre Mozambic, cu două escale în Turcia și Africa de Sud și, după 17 ore 40 minute, am ajuns în Mozambic.

Surpriză mare la coborârea din avion: am descoperit că și ei sunt oameni ca și mine, ba chiar mai fericiți decât mine, chiar dacă sunt mai „săraci”, dar mai bogați la inimă: „Fericiți cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Au urmat zile de entuziasm, sper să nu fie ultimele. Împreună cu Fr. Antonio Ernesto, am mers în Parohia „Coborârea Duhului Sfânt” și în filialele parohiei, unde oameni ne așteptau cu zâmbetul pe buze și cu brațele deschise. Acolo, responsabilii, consiliul parohial și cel al filialelor, organizau cateheze pentru copii, tineri, adulți, neocatecumeni și formare permanentă, înainte și după Sf. Liturghie. Aici am văzut credința lor activă, de invidiat, care lipsește la noi: participarea lor la Sf. Liturghie de la cel mai mic la cel mai mare, cântecele lor trăite și manifestate prin mișcări de dans, sunetul tobelor, al diferitelor instrumente muzicale m-au făcut să mă simt așa de mic încât am uitat unde sunt.

…….va urma.

Fr. Irinel Lenghen, OFMCap

Album foto: Mărturie fr. Irinel Lenghen – Mozambic

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.