Pr. Ubaldo Oliviero: 50 de ani de Preoție
Sâmbătă, 29 iunie 2013, se împlinesc 50 de ani de la hirotonirea sacerdotală a pr. Ubaldo Oliviero, O.F.M. Cap. Tot în această zi vor fi hirotoniți, alături de ceilalți candidați, și confrații noștri capucini Daniel Cosmin Constantin, Anton Tancău și Irimia Bejan. Pentru Ordinul nostru aceste evenimente reprezintă un motiv de mare bucurie, pentru care dorim să îi aducem mulțumire lui Dumnezeu în ziua de 30 iunie 2013, la Sanctuarul „Fericitul Ieremia” din Onești, prin celebrarea sfintei liturghii cu începere de la ora 9.30.
Fraților candidați la sfânta preoție le adresez cuvintele unei mame sfinte, fericita Maria Beltrame Quattrocchi, adresate fiului ei care se pregătea la sfânta preoție: „Pregătește-te în orice moment pentru acea zi divină și gândește-te că orice renunțare, orice renegare a eu-lui tău, face mai amplu, mai decoros și mai frumos Cenacolul unde tu vei celebra Paștele, care să dea roadele răscumpărării și ale iubirii, fie chiar cu prețul unei pătimiri și a unei răstigniri, deoarece călugărul și preotul trebuie să fie un alter Christus”.
Fratelui Ubaldo îi adresez ceea ce Domnul i-a revelat maicii Luiza Margareta ca să le spună preoților: „Preotul este o ființă atât de cuprinsă de Cristos încât devine aproape un Dumnezeu; dar este și un om și trebuie să fie așa. Trebuie să simtă slăbiciunile, luptele, durerile, ispitele, temerile, revoltele omului; trebuie să aibă experiența propriei mizerii pentru a putea fi milostiv; și este necesar să fie și puternic, curat, sfânt, pentru a putea sfinți. Pentru a iubi, preotul meu trebuie să inima mare, tandră, arzătoare, puternică. Cât de mult trebuie să iubească preotul! Trebuie să mă iubească pe mine, învățătorul, fratele, prietenul, consolatorul său, așa cum eu l-am iubit pe el; și eu l-am iubit până la a confunda viața mea cu a lui, până la a mă face ascultător față de cuvântul lui. Trebuie să o iubească pe Mireasa mea, sfânta Biserică, și cu ce iubire! O iubire înflăcărată și geloasă, geloasă de gloria ei, de curăția ei, de rodnicia ei. În sfârșit, trebuie să iubească sufletele ca pe fiii săi. Care tată are atâția fii de iubit câți are preotul?”
Fie ca Preasfânta Inimă a lui Isus, Inima Neprihănită a Mamei sale, exemplul de iubire față de Isus a părintelui nostru Francisc și dorința de slujire a Fericitului nostru Ieremia să cuprindă viața confraților noștri în sărbătoare, iar noi, împreună cu ei, să aducem binecuvântare unicului Dumnezeu Întreit pentru marele dar al Preoției.
Pr. Leon Budău, O.F.M. Cap.,
Custode
