“Ştia totul despre suferinţa mea…”

          

Mărturie… spre slava lui Dumnezeu care lucrează prin sfinţii săi.

Am avut fericirea să citesc cartea cu viaţa Fericitului Ieremia imediat după ce a fost beatificat. Meditam mereu la viaţa lui simplă dar plină de credinţă şi curaj. Era pentru prima oară când citeam despre un român sfânt ajuns la cinstea altarelor. Eu aveam probleme de sănătate de la vârsta de 16 ani, iar de la vârsta de 17 ani am urmat mai multe tratamente.

În anul 1985 m-am căsătorit. Ştiam că nu voi avea copii, doar Dumnezeu ar fi putut face un miracol. Am început să mă rog şi să postesc în fiecare zi de luni, având credinţa că Fericitul Ieremia îmi va înţelege rugăciunile, pentru că vorbim aceeaşi limbă. Vreau să vă spun că mă rugam mereu.

În anul 1990, în luna mai, am avut un vis: Mă aflam pe un câmp iar deodată, în depărtare, l-am văzut pe Fericitul Ieremia, la poarta mănăstirii, pe care o închidea, terminând de vindecat bolnavii. Atunci l-am strigat: “Fericite Ieremia!!!” Iar el s-a oprit şi a aşteptat să ajung. Mi-a făcut semn să intru şi să mă întind pe targă, care era pe jos.           

Aşezându-mă pe targă i-am spus: “Fericite Ieremia, tare mă doare burta.” Iar el a pus palma pe burta mea şi mi-a făcut semn să mă ridic. În acel moment, chiar dacă nu a scos nici un cuvânt ci doar a zâmbit, am înţeles că ştia totul despre suferinţa mea.           

Era în anul 1990, luna mai, lună în care făcusem deja tratamentul, iar de atunci nu a mai fost nevoie. Imediat am înţeles că nu a fost doar un vis, miracolul avusese loc. După 8 luni am rămas însărcinată şi am născut un băiat, după care au mai urmat doi băieţi şi două fete.     

Fericitul Ieremia este un mijlocitor puternic la Dumnezeu Tatăl.       

Mărturie primită sub formă de comentariu la una
din paginile secţiunii “Mărturii contemporane”