Puterea rugăciunii prin mijlocirea sfinţilor
 – sau povestea unei vindecări –

„În ziua de 18 mai (2008) – mărturiseşte tatăl unui puşti, Vlăduţ, ce avea pe atunci doar 7 ani şi care era deja afectat de retinopatie pigmentară, o boală a ochilor de care sufereau ambii părinţi şi care este şi ereditară – (…) după ce am ajuns (în biserica Fericitul Ieremia din Bacău, unde tocmai poposiseră moaştele Fericitului în pelerinajul întoarcerii acasă), băiatul ne-a cerut să îl lăsăm în faţă, să vadă mai bine racla în care era sfântul.

În timpul slujbei, când toată lumea se ruga o rugăciune specială, iar Episcopul venit de la Iaşi spunea ca toată lumea să-şi pună în gând o dorinţă, atât eu cât şi soţia ne doream ca să se termine cât mai repede problema cu copilul (…) După slujbă, în drum spre o rudă, copilul tot spunea că şi-a pus şi el nu o dorinţă, ci două: să vadă şi să avem cu toţii sănătate, şi ne tot întreba dacă a făcut bine (nu era sigur că i se vor împlini amândouă).    

A doua zi dimineaţa, pe când stăteam la masă, soţia l-a întrebat dacă se bucură de vizita unui cunoscut, iar el a răspuns că da, dar că se bucură mai mult că nu mai vede dublu…”        

Preotul care s-a ocupat de caz şi care ni l-a semnalat, Pr. Ferenţ Tancău de la Parohia Baraţi-Bacău, explică această întâmplare miraculoasă:    

„Nu ştiu cum şi în ce mod cele petrecute la Bacău pot avea o rezonanţă, însă pentru mine, care cunosc bine această familie şi simplitatea copilului Vlăduţ, a fost ceva ce nu pot defini… Azi ai nevoie de ochelari, iar mâine nu. Şi aşa a rămas până în ziua de azi! Cred că totul a plecat de la credinţa acestei familii, apoi simplitatea, nevinovăţia şi încrederea lui Vlăduţ (…) Tatăl puştiului a rămas de lemn când l-a întrebat pe puşti cum s-a rugat, iar acesta i-a răspuns că a plâns, a privit şi s-a rugat, cerând sănătatea ochilor, pentru a putea să fie mai târziu sprijin pentru părinţi (…)”.          

Cert este că acel copil a obţinut ceea ce şi-a dorit, mărturie stau atât documentele medicale şi ochelarii (cu nişte lentile ca nişte funduri de sifon!) închişi într-o răcliţă aşezată la picioarele Fericitului Ieremia, în Sanctuarul dedicat lui din Oneşti, iar puştiul este mai „obraznic” cu cinci ani! Atâţi au trecut de atunci…   

Fr. Petre-Marian Ianoş, O.F.M. Cap.