Măicuța Fericitului Ieremia cinstită în Sanctuarul din Onești

Scurt istoric al „Măicuței fratelui Ieremia”

Statuia Sfintei Fecioare care a fost așezată în Cripta Sanctuarului din Onești (31/05/2011), lângă mormântul Fericitului Ieremia, poartă numele de „Măicuța fratelui Ieremia”.
Din mărturiile de la procesul de beatificare, din depozițiile confraților și din atestările unor biografi, am extras câteva informații.

 

Apariția.

„Într-o noapte dinaintea duminicii, în ajunul unei sărbători (din unele surse rezultă că ar putea fi 14 august 1608, ajunul Adormirii Maicii Domnului), după o noapte întreagă petrecută în rugăciune, Sfintei Fecioare însăși i s-a făcut milă de fratele Ieremia și i-a satisfăcut dorința de a o vedea”.
În timp ce stătea în genunchi și se ruga înaintea altarului mare din biserica „Neprihănita Zămislire” a conventului „Sfântul Efrem cel Nou”, iar în tăcerea nopții nu se auzea decât zgomotul vântului care sufla în pânzele care închideau ferestrele, i s-a părut că a ațipit și „a fost zguduit deodată de o lumină puternică ce venea dinspre altar; ridicându-și ochii, a văzut-o în mijlocul ei pe Preasfânta Fecioară Maria și a căzut cu fața la pământ, cuprins de teamă sfântă”.
Sfânta Fecioară era cu Pruncul în brațe, dar nu era împodobită cu aur și geme, ci învăluită într-o haină lungă care cădea cu falduri mari până jos, confundându-se cu lumina însăși.
„Mantia era acoperită toată cu stele. Părul Maicii Domnului, blond ca cel al copiilor abia născuți, cădea mlădios pe umeri. Pe brațul drept îl ținea pe Pruncul sfânt, nu sugar, ci măricel, îmbrăcat și el, asemenea Maicii Sfinte, cu o haină albă înstelată”.
„Fratele Ieremia nu a știut să spună nimic, decât: «O, Stăpâna mea, tu ești Regina cerului și nu ai coroană?». Iar Sfânta Fecioară, arătând cu mâna stângă spre Prunc, i-a răspuns cu blândețe: «Toată gloria mea și coroana mea este acest Fiu al meu pe care îl port în brațe, o, Ieremia»”.
„Viziunea a dispărut, lăsându-l pe fratele Ieremia singur în întuneric: un întuneric mai întunecos decât întunericul din biserică la acea oră din miez de noapte”.

Măicuța fratelui Ieremia.

Răspândindu-se în oraș vestea Apariției, Principesa de Bisignano, doamna Isabella delle Lovere, „admiratoare devotată a fratelui Ieremia și a sfințeniei sale, l-a chemat pe capucin la curtea sa și i-a cerut să-i povestească totul”.
Apoi, Principesa l-a chemat la palatul său „pe cel mai iscusit dintre pictorii din acea vreme” și l-a însărcinat să picteze o icoană a Maicii Domnului, așa cum a văzut-o fratele Ieremia: „lucru ușor de comandat, dar foarte greu de realizat”, deoarece, oricât s-ar fi străduit fratele Ieremia, el nu reușea să explice și să redea în cuvinte minunăția pe care a văzut-o.
De fiecare dată când pictorul picta o înfățișare, fratele Ieremia spunea „că nu era bine, că nu semăna cu Sfânta Fecioară, că nu era așa cum el o văzuse”. Iar Principesa poruncea ca pictura să fie reluată de la început”.
Pictorul asculta și făcea schițe pe hârtie. Când a terminat de pus totul împreună a făcut o astfel de înfățișare a Maicii Domnului, încât i-a plăcut și fratelui Ieremia, „dar spunând că Fecioara Maria pe care el o văzuse era de o sută de ori mai frumoasă decât cea pictată”.
Principesa a făcut mai multe exemplare după acea icoană și le-a distribuit principilor și principeselor, precum și familiilor nobile din oraș și din regatul de Napoli, iar astfel icoana s-a răspândit cu numele de „Măicuța fratelui Ieremia”. Prin intermediul icoanei s-au înfăptuit vindecări și miracole, iar prima se pare că a fost chiar pentru fratele Ieremia, atunci când l-a vindecat în timpul primei sale boli.

Înstelata.

Măicuța Fericitului Ieremia a fost numită și „Înstelata”, tocmai pentru că era acoperită cu stele și pentru că fratele Ieremia însuși o invoca sub acest nume.
Atunci când fratele Ieremia intra în casă și găsea această icoană, exclama: „«Ah, Înstelata mea!», și cădea în genunchi pe paviment, rugându-se. Și de multe ori toți cei care erau în casă se îngenuncheau și se rugau împreună cu el”.
Dacî îi cereau rugăciuni sau vindecări, el obișnuia să răspundă: «Te voi încredința Înstelatei mele» sau: «Îi voi spune Înstelatei mele» sau folosind alte expresii asemănătoare.
Multe persoane voiau să audă chiar din gura lui istorisirea apariției Maicii Domnului, care s-a prezentat „în felul în care era pictată Înstelata”.
„Toți știau că Sfânta Fecioară Maria i-a apărut într-o haină albă împodobită cu stele, așa cum el însuși a voit să fie pictată”.
Cu ochii îndreptați „spre Înstelata sa”, le spunea tuturor: «Această Sfântă Fecioară a mea are un privilegiu și anume, atunci când cineva este asaltat de un gând rău și o privește cu devoțiune, ispita îl părăsește imediat».
Iar însuși fratele Ieremia spune: «Mi-a părut mai strălucitoare decât o stea și de o frumusețe supraomenească, în stare să răpească pe oricine ar fi văzut-o așa cum am văzut-o eu».

Realizat de pr. Ubaldo Oliviero

 

Rugăciune

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu și Maica noastră, care ai fost iubită cu gingășie de Fericitul Ieremia, te rugăm aprinde în inimile noastre o vie și sfântă iubire față de Dumnezeu și față de aproapele, ca să urmăm exemplul acestui slujitor al tău, care și-a dovedit prin fapte iubirea față de Tatăl ceresc și față de frații aflați în suferință.
Ajută-ne ca, urmând inspirațiile Duhului Sfânt, să ne angajăm cu sinceritate și seriozitate în opera de promovare a bunei înțelegeri în mediul în care trăim și a unirii tuturor creștinilor în credință și iubire.
O, bună Mamă, care te-ai arătat Fericitului Ieremia ca Regină a Cerului, spunându-i că Fiul tău este coroana ta strălucită, te rugăm dobândește-ne de la Tatăl ceresc ajutorul de care avem atât de mare nevoie și, mai presus de toate, harul suprem să-l cunoaștem, să-l iubim și să-l imităm pe Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru. Amin.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.