Întâlnirea post-novicilor din cadrul CECOC
În perioada 2-6 septembrie 2014, noi, frații capucini post-novici din România, însoțiți de maestrul nostru, Fr. Leon Budău, am participat la întâlnirea post-novicilor capucini din cadrul CECOC (Conferința Capucinilor din Europa Centrală și de Est, organizată de provincia de Varșovia (Polonia).
Întâlnirile au fost găzduite de conventul (casa de studenți) ”Poczekajka” al fraților din Lublin. Au participat aproximativ 50 de frați post-novici din Slovacia, Slovenia, Polonia, Bielorusia, Ucraina și România.
Am ajuns la conventul gazdă în seara zilei de marți, 2 septembrie. Mai întâi, am fost cazați în căminul Universității Catolice din Lublin, aflat în apropierea conventului. A urmat celebrarea liturghiei cu Vespere în biserica fraților. Apoi, am luat parte la cină și recreație, ocazie cu care ne-am prezentat fiecare și ne-am împărțit în cinci grupuri de lucru (trei în polonă, unul în italiană și unul în engleză). Am reușit repede să trecem peste emoțiile și reținerile de început. Primul lucru pe care l-am remarcat imediat au fost numeroasele bărbi lungi, purtate de frații tineri.
Fiecare zi a fost ritmată de rugăciune: fiecare parte principală a zilei (dimineața, după-amiaza și seara) a acordat întâietate rugăciunii, aceasta precedând masa și orice altă activitate. Citirea psalmilor la Liturgia Orelor s-a făcut în toate limbile participanților (fiecare psalm într-o limbă diferită).
Miercuri, 3 septembrie, la liturghia de dimineață, provincialul de Varșovia a evidențiat câteva dintre problemele și provocările actuale ale ordinului (situația conventelor din Anglia și Irlanda, unde majoritatea fraților sunt bătrâni, necesitatea înființării fraternităților internaționale, imaginea fratelui călugăr asociată în unele țări consumismului, etc). Meditația dimineții, ținută de Fr. Andrei Baran, a fost pe tema frumuseții vocației capucine. Au urmat discuțiile pe grupuri în diferite locuri din mănăstire. La final, adunați în capelă, am împărtășit rodul discuțiilor și, apoi, ne-am rugat Ora medie.
După-amiaza am vizitat câmpul de concentrare nazist Majdanek, din apropierea orașului. Am rămas uimiți de suprafața foarte întinsă a câmpului și de condițiile inumane în care erau forțați să trăiască și să muncească deținuții. Împrejmuit de două rânduri înalte de gard de sârmă ghimpată, dispunea de barăci de lemn pentru traiul deținuților, dar și de camere de gazare și de crematorii pentru uciderea și incinerarea lor. În jurul unui monument de dimensiuni colosale, ce depozita cenușa victimelor acestui lagăr, am rostit o rugăciune pentru cei ce au sfârșit în acest loc de teroare. Ghidul nostru a menționat că s-a întâmplat ca într-o singură zi să fie uciși acolo 18 mii de oameni, iar în zona Lublinului 42 de mii.
Apoi am vizitat centrul istoric al orașului (Castelul Lublin, Biserica Sfintei Cruci a fraților dominicani, cunoscută pentru deținerea unei relicve din Sfânta Cruce și pentru frumusețea și vechimea construcției, a picturilor și sculpturilor ei). Seara am participat la adorația euharistică și la Vespere într-o altă biserică unde slujesc frații, moment la care s-a făcut și o prezentare a fericiților martiri capucini polonezi ai celui de-al doilea război mondial.
Joi, 4 septembrie, meditația de dimineață a fost ținută de Fr. Marek Miszczynski. Au fost cuvinte profunde, care ne-au luminat și ne-au înflăcărat. Fr. Marek a insistat asupra celor trei elemente (dimensiuni) esențiale ale fraternității capucine: dimensiunea contemplativă (relația cu Dumnezeu), dimensiunea familială (relația cu frații) și dimensiunea de apropiere / apostolică (relația cu poporul). Toate cele trei relații sunt obligatorii, strâns legate între ele și într-o ordine precisă (Dumnezeu, frații, laicii). După-amiaza am mers la sanctuarul Maicii Domnului de Keblo de la Wawolnica. Părintele de acolo ne-a făcut o prezentare istorică a locului și ne-a povestit cu multă pasiune câteva vindecări minunate. Seara am ajuns în orașul istoric Kazimierz, care atrage numeroși artiști datorită frumuseții clădirilor și a locurilor, în apropierea orașului fiind și cel mai mare lac al Poloniei. Ne-am rugat Vesperele în biserica franciscanilor minori. Apoi am vizitat alte biserici și locuri, printre care și castelul orașului.
Vineri, 5 septembrie, după recitarea Laudelor, am pornit spre Nowe Miasto, unde se află sanctuarul Fericitului Honorat Kozminski (1826-1916). Pe drum, Pr. Andrei Baran a făcut o relatare a vieții Fericitului Honorat. Am fost găzduiți de frații capucini, care au în grijă sanctuarul Fericitului. Am celebrat Sfânta liturghie în biserica unde se află urna cu osemintele Fericitului Honorat. După masă am vizitat muzeul Fericitului Honorat (am văzut cilicii, cărți, poze și alte obiecte ale Fericitului). După-amiază, după recitarea Coroniței Divinei Milostiviri, ne-am împărțit pe grupe și am vizitat câteva dintre casele institutelor de surori de viață ascunsă înființate de Fericitul Honorat. Seara, după celebrarea Vesperelor în convent și servirea cinei, ne-am întors la Lublin.
Sâmbătă, 6 septembrie, după celebrarea liturghiei cu Laude și servirea micului dejun, i-am salutat pe toți frații prezenți și am pornit spre Czestochowa. Aici, am mers întâi în biserica veche, unde se afla icoana Maicii Domnului de la Czestochowa (Fecioara Neagră). În ambele biserici se celebra Sfânta Liturghie și erau numeroși pelerini. Am fost uimiți de numărul foarte mare de pelerini, de frumusețea arhitecturii, a orgii, a picturilor și sculpturilor din biserici.
Seara am ajuns la lagărele de concentrare Auschwitz și Birkenau. Stâlpii anormal de înalți ai gardului de împrejmuire, sârma ghimpată prin care altă dată trecea curent electric, barăcile de lemn, turnurile de supraveghere, posturile cu poze alb-negru și explicații ne-au făcut să simțim puțin din groaza ce a domnit odată acolo. După ce ne-am rugat pentru nenumăratele victime ale lagărului, am pornit la drum. Seara târziu am ajuns la conventul fraților noștri capucini din Cracovia, unde am rămas peste noapte. Frații post-novici ne-au invitat la un tur al conventului. Am vizitat biserica, corul, capelele, sălile de curs, sălile de studiu, atelierul de pictură, zona istorică (1698), și multe alte locuri.
A doua zi, duminică, 7 septembrie, după ce am participat dimineața la sfânta liturghie în biserica fraților, am pornit spre sanctuarul Sfintei Faustina Kowalska, aflat la periferia Cracoviei. Aici ne-am rugat întâi în biserica veche, ce adapostește în partea stângă a altarului urna cu rămășițele pământești ale Sfintei Faustina și icoana originală cu Isus Cel Milostiv. Apoi am vizitat sanctuarul nou, închinat Milostivirii lui Dumnezeu. Și aici am fost mișcați de mulțimile foarte numeroase și evlavioase de pelerini din Polonia și alte țări, precum și de frumusețea interioară și exterioară a bisericilor.
După această ultimă vizită am pornit la drum spre România. Ultima imagine din Polonia, care ne-a rămas în adâncul inimii ca o mărturie finală de credință și pe care am împărtășit-o tuturor la întoarcerea în țară, a fost aceea a unei biserici dintr-un oraș, înconjurată din toate părțile de o mulțime imensă de credincioși, care ascultau atenți Sfânta liturghie și care, la un moment dat, au îngenuncheat cu toții.
Polonia, țara cu biserici frumoase, multe persoane consacrate și credincioși evlavioși, case elegante, grădini pline de flori și curți îngrijite, unde chiar și câmpiile și orice spațiu verde arată ca o curte de om gospodar, cu statui ale Maicii Domnului și Sfânta Cruce răspândite peste tot, ne-a lăsat o amintire frumoasă și o mărturie puternică de credință.
Îți mulțumim, Doamne, și Maicii tale, Preasfânta Fecioară Maria, pentru toate cunoștințele și harurile primite în aceste zile! Te rugăm să răsplătești cu viața veșnică pe frații noștri din Polonia, care ne-au făcut atât de mult bine în numele Tău!
Sfinte Părinte Francisc, ajută-ne să fim fideli până la capăt chemării lui Isus!
Fr. Lucian Dămoc, O.F.M. Cap.
