Întâlnire a Familiei Franciscane

Cea de-a VIII-a Întâlnire a Familiei Franciscane din România

Click pe imagine pentru a vedea Albumul foto

În perioada 29-31 august 2016 a avut loc la Sanctuarul Fericitul Ierema Valahul din Oneşti, ce-a de a VIII-a Întâlnire a Familiei Franiscane din România. Tema întâlnirii a fost “Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun, pentru că veşnică este îndurarea Lui” (Ps 118,1).

Fiecare dintre noi a avut şi are întalniri importante în viaţa sa, însă cea cu adevarat importantă, este cred, întalnirea cu Dumnezeu.  De ce? Pentru că nu este o întalnire oarecare, ocazională şi efemeră, ci o întâlnire care trebuie trăită cu toată existenţa, atenţia şi respectul cuvenit unui Dumnezeu Întreit. În această întâlnire trebuie să ştim să-l recunoaştem, să-l ascultăm, să-l primim, şi apoi să-l urmăm pe Isus; trebuie să ramânem în comuniune cu el care ne spune: “Fără mine nu puteţi face nimic” (In 15,5).           

La o astfel de întâlnire, în data de 28 august, au pornit pe urmele Sfântului Părinte Francisc, reprezentanţii celor două mari Ordine Franciscane reprezentate prin OFM, OFMConv şi OFMCap, (Ordinul I), prin fraţii terţiari (Ordinul III), precum şi prin acele circa 12 familii franciscane feminine prezente în România, care derivă din acestea. Iar cel de-al II-lea Ordin, adică al Clariselor, au fost alături de noi prin rugăciunea lor asiduă, în clausură şi printr-o frumoasă scrisoare trimisă prin pr. Asistent spiritual.           

Pr. Alexandru Olaru OFMConv, preşedintele acestei comisii, a adresat un cuvânt de bun venit tuturor participanţilor şi a prezentat tema întâlnirii de anul acesta. “De ce să-l lăudăm pe Domnul – ne-a întrebat părintele – răspunsul este simplu: “pentru că veşnică este îndurarea Lui”. Suntem în Anul Milostivirii şi să nu uităm că rugăciunea de laudă ne face prosperi, ne aduce roade, iar dacă ne închidem formalităţii, rugăciunea devine sterilă, rece, fără gust.” Tot părintele, în sintonie cu tema duminicii a 22-a, ne-a vorbit despre umilinţă. Umilinţa, în starea ei genuină, ca într-un izvor este în Dumnezeu, în Preasfânta Treime. Sfântul Francisc de Assisi spunea: Dumnezeu este umilinţă. Ca să înţelegem mai bine, apa este simbolul cel mai potrivit al umilinţei fiindcă spală şi curăţă lucrurile cele mai murdare fără să obiecteze, fără să se opună; din poziţia în care se află, apa tinde întotdeauna să ocupe locurile cele mai de jos, văile şi adâncurile. Cu cât mai înalt vrei să fie edificiul – turnul sfinţeniei –, cu atât mai adâncă trebuie să fie temelia smereniei, spune sfântul Augustin. Cu această atitudine ne-a îndemnat părintele să trăim aceste zile de har şi comuniune. 

În prima zi programul a fost foarte intens dar şi încărcat de spiritualitate. La sfânta liturghie celebrată de pr. Lucian Dumea, Custode al OFMCap, el ne-a prezentat câteva asemănări dintre sfântul Ioan Botezătorul şi sfântul Francisc de Assisi, care la diferenţă de secole, amândoi săraci şi umili au pregătit căile Domnului, unul prin cuvânt iar altul prin mărturie. A urmat prezentarea După Lecţiei 13, cu tema “Misiunea franciscană şi vestirea cuvântului”. Pr. Albert Goşman OFMCap, a prezentat un material deosebit de valoros structurat în trei părţi: a predica dintr-o situaţie trăită; fundalul contemplativ al Vestirii; a predica din propria istorie. Am avut ocazia să învăţăm că dacă până la Francisc predicau doar episcopii, preoţii şi diaconii, el care a ars ca o flacără din iubire pentru Cristos, a început să predice împreună cu fraţii săi prin modul lor de viaţă. “A predica prin propria noastră viaţă, înseamnă ca noi să intrăm în contact cu experienţele noastre personale şi cu cele comune, cu conştiinţa că Dumnezeu este prezent în ele cu intenţia de a le da mai departe.” După o scurtă pauză au urmat discuţiile pe grupuri. S-au format şase grupuri care au avut ca temă de discuţie: “Cum înţeleg misiunea de Franciscan în viaţa mea şi a comunităţii unde trăiesc eu astăzi?” Un moment de o profundă încărcătură spiritual a fost cel al Liturgiei penitenţiale, în cadrul cărea, participanţii au avut posibilitatea să se spovedească. Urmat apoi, de Adoraţia Euharistică unde Isus prezent în Sfânta Euharistie a venit în mijlocul nostru pentru a ne întreba “Cum mă iubeşti tu pe Mine?”        

A doua zi, programul a continuat cu o excursie la Borzeşti, unde s-a vizitat biserica ortodoxă ctitorită de Ştefan Cel Mare, iar un ghid extraordinar, ne-a povestit legenda “Stejarului din Borzeşti”, prezentându-ne, apoi, la Muzeul Culturii din localitate, şi obiectele deosebit de valoroase care au aparţinut istoriei religioase a poporului nostru. Următorul popas a fost la biserica romano-catolică din Pralea, unde s-a oficiat Sfânta Liturghie de către pr. Sorin Giurgi, Vicarprovincial al OFMConv. În predica sa părintele a spus că Biserica trebuie să asculte de îndemnul papei Francisc şi să iasă în lume în întâmpinarea celor săraci, bolnavi şi să la aline suferinţele chiar şi cu riscul de a devein o “biserică accidentată”. Ultimul popas a fost la Mănăstirea Bogdana, o frumoasă mănăstire ortodoxă, unde ecumenismul a pătruns frumos şi luminos în inimile tuturor.          

Cea de-a treia zi a fost la fel de frumoasă. Sr. Camelia-Agneza (aspirantă), a prezentat în mare Institutul din care face şi anume: “La comunità dei Figli del divino amore”, de la Medjugorje, fondată de Madre Rosaria dând mărturia propriei sale convertiri. În continuare fraţii terţiari de la Bucureşti, au prezentat activitatea pe care o desfăşoară împreună cu fraţii franciscani în slujirea celor marginalizaţi de pe străzi sau în canale. Fapte concrete de milostivire prin care fraţii îl duc pe Isus asemeni lui Francisc în mijlocul celor săraci, încercaţi şi suferinzi. 

După încheierea acestui moment, toţi participanţii au avut ocazia să-şi exprime creativitatea lor prin realizarea, din dopuri de plastic adunate timp de un an, a trei tablouri sugestive: Isus Milostiv, Fericitul Ieremia şi Logo-ul  Anului Milostivirii, a cărei semnificaţia a fost prezentată de pr. Alexandru Olaru. Scopul a fost acela de a conştientiza mai mult importanţa ecologiei. Tablourile au fost oferite mai apoi la ofertoriu. Un moment aşteptat cu interes a fost cel al prezentării discuţiilor pe grupuri. Ideea care a parcurs ca un fir roşu toate discuţiile a fost aceea că fiecare dintre noi, acolo unde trăim şi muncim avem datoria de a-L duce pe Isus. De altfel sau prezentat chiar modalităţi concrete prin care acest lucru este posibil.

Seara s-a încheiat cu un mini-concert religios, într-o atmosferă plăcută, prin cântece şi poezii unde atât fraţii cât şi surorile l-au lăudat pe Domnul. Mulţumim Domnului pentru că ne-a însoţit şi în aceste zile şi îl lăudăm pentru că veşnică este îndurarea lui.       

Pace şi bine!  

Comisia Interfranciscană Naţională

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.