Incheierea „Proiectului Vocational”

DOAMNE, CE VREI SĂ FAC?

“Și Isus progresa/creștea în înțelepciune, vârstă/statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.” (Lc 2, 52).
Timp de 7 luni ne-am întâlnit, la Mănăstirea “Sf. Francisc de Asissi”, din Borzești cu un grup de 17 tineri, unde am meditat la întrebarea “Doamne, ce vrei să fac?”, întrebare pe care și-a pus-o de multe ori Sfântul Francisc, fondatorul Ordinului nostru, la începutul convertirii sale, pentru a înțelege care este vocația lui în Biserică și în Societate.
Proiectul a vrut să fie un ajutor pentru acei tineri care sunt, la rândul lor, în căutarea vocației lor. Ne-am propus totodată ca această inițiativă să înceapă tocmai în acest an al Sfintei Preoții și ne dorim să o continuăm în fiecare an.
În aceste luni meditația noastră a fost centrată pe două evenimente ale povestirii Sfântului Luca: Isus rătăcit în templu și viața ascunsă la Nazaret (Lc 2, 46-52), și cele trei momente care preced prima manifestare a lui Isus, adică botezul, genealogia și ispitirile (Lc 3, 21-4, 13), luându-l astfel ca exemplu pe însuși Isus, modelul fiecărui creștin. În tot acest timp am încercat să ne apropiem cu timiditate și respect de adolescentul și tânărul Isus. Am parcurs împreună cu Maria, procesul de creștere în înțelepciune, vârstă/statură și har a Fiului ei. Așadar, în fiecare lună am meditate la câte un aspect al creșterii lui Isus, meditații pe care vi le-am propus lunar și dumneavoastră, în rubrica PASTORALA VOCAȚIONALĂ.
Pentru meditații ne-am folosit de primul capitol din cartea “KAIROS”, scrisă de fratele capucin Giovanni Salonia și tradusă de Anton Ivanov.
Acest Proiect a vrut să fie și o posibilitate pentru acești tineri să trăiască împreună cu noi, să împărtășească viața noastră, în toate aspectele simple, de zi cu zi. “Dumnezeu nu smulge niciodată de la creaturile sale consimțăminte, ascunzându-le consecințele, și anume cu ce se vor întâlni” (fr. Raniero Cantalamessa).
La sfârșitul acestui proiect gândul nostru de mulțumire se îndreaptă către Dumnezeu, care ne-a însuflețit și ne-a însoțit în aceste 8 luni. Mulțumim apoi și tinerilor care au participat la acest Proiect, cu speranța că am reușit să-i ajută-m în acest drum de descoperire a vocației proprii.

MĂRTURII

La începutul acestui Proiect vocațional cred că toți ne-am pus această întrebare a Sfântului Francisc: „Doamne, ce vrei ca eu să fac?”. Răspunsul acestei întrebări cred că l-am descoperit pe parcursul acestor 8 luni de când ne întâlnim aici, la Borzești, și mai ales acum, la final, când trebuie să începem o nouă etapă a vieții noastre.
Pentru mine, personal, a fost un Proiect care m-a ajutat foarte mult să mă cunosc pe mine însumi, pe cei din jurul meu, dar și modul de viață și spiritualitatea franciscano-capucină, ceea ce cred că puțini tineri au ocazia de a experimenta, cunoscându-l, astfel, pe Isus mai îndeaproape.
Mulțumesc vouă, Fraților Capucini, pentru această perioadă pe care ne-ați oferit-o ca să descoperim ce vrea Isus de la noi.
Daniel

Pentru mine acest Proiect a fost – pot spune – un ajutor atât pe plan spiritual, ajutându-mă să-mi dau seama ce importanță are rugăciunea, cât și în general, căci datorită acestui Proiect am înțeles, sau mai bine spus, mi-am dat seama că nu este bine să-i judeci pe cei din jurul tău după comportament sau după unele gesturi, ci trebuie să-i cunoști mai întâi și apoi să-i judeci, trebuie să-ți dai seama cum este acea persoană.
Această experiență m-a ajutat să port un dialog cu acele persoane cu care altă dată nici nu vorbeam, am învățat să iert colegi pe care nici nu prea îi suportam.

În primul rând vreau să mulțumesc Fraților Capucini pentru acest Proiect Vocațional, adresat tinerilor care se simt „măcinați” de Domnul, care simt în inima lor o chemare specială din partea Domnului, dar nu au curajul să-i răspundă și se confruntă cu întrebarea: „Doamne, ce vrei să fac?”.
Deși sunt seminarist, mi-a fost foarte greu să-mi deschid inima la glasul Domnului, să accept planul lui pentru mine, însă acest Proiect m-a ajutat mult să înțeleg ce voiește Domnul de la mine și să mă cunosc pe mine însumi, să cunosc spiritualitatea Fraților Capucini și să-l cunosc pe Creatorul nostru.
Apoi, aceste întâlniri lunare au fost de mare ajutor pentru cei care au participat la acest Proiect, mulți dintre noi găsindu-și răspunsurile pentru viitorul lor.
În concluzie, aș dori să-i sfătuiesc pe Frații Capucini să continue acest Proiect, pentru că aduce multe roade în sufletul multor persoane.
Adrian

Îmi aduc aminte de prima întâlnire din acest Proiect Vocațional și de întrebarea pe care și-a pus-o Sfântul Francisc și pe care mi-o adresez și eu: „Doamne, ce vrei ca eu să fac?. Ce trebuie să fac?” Iar lângă această întrebare era o imagine cu un drum.
Acest drum eu l-am văzut ca și cum ar fi calea pe care eu trebuie să merg.
Era un drum drept, dar care s-a ramificat la sfârșitul clasei a VIII-a, când deja trebuia să iau o decizie. Am luat-o… și am intrat în Seminarul Capucin din Onești. Apoi, până ce am ajuns în clasa a XII-a, acest drum s-a îndreptat.
Dup aceea s-a ramificat din nou, deoarece trebuia să iau o altă decizie. Am participat la acest Proiect și am învățat mai multe despre Cristos. Am văzut că și el s-a confruntat cu aceleași probleme pe care le întâlnim și noi. Acest Proiect m-a ajutat foarte mult, în special pentru decizia pe care trebuia să o iau și pentru discernământul spiritual. M-am cunoscut pe mine și pe alții. Am cunoscut, m-am cunoscut și am înțeles.
Acum văd un drum drept, care duce spre Cristos. Un drum plin de bucurii. Pace și bine!
Ovidiu

Datorită acestui Proiect Vocațional, organizat de Frații Capucini, am reușit să cunosc mai bine viața de fraternitate, precum și spiritualitatea franciscană. Dar cel mai important lucru a fost faptul că m-am putut cunoaște mult mai bine, că l-am cunoscut mai bine pe Isus și faptul că am putut să dau vieții o nouă perspectivă. Acest Proiect m-a ajutat, de asemenea, să relaționez mai bine cu cei din jurul meu, să înțeleg cu adevărat ceea ce dorește Dumnezeu de la mine și să dau un răspuns Celui care m-a chemat să-l cunosc și să-l urmez.
Împreună cu el trebuie să învingem slăbiciunile lumii și, astfel, să-i schimbăm pe cei din jurul nostru și să deschidem ochii lumii, care au solzi, asemenea ochilor Sfântului Paul, și s-o îndreptăm către Cel căruia putem să-i spunem cu adevărat: Tată.
Maximilian

Acest Proiect Vocațional, m-a ajutat, la nivel personal, să înțeleg și să-mi descopăr adevărata vocație. Dumnezeu ne-a dat vocația fiecăruia dintre noi în dar, iar noi trebuie să o urmăm cu toată dragostea.
Pe mine această experiență m-a ajutat, într-adevăr, să descopăr ce vrea Dumnezeu de la mine, chiar dacă mi-a fost greu la început. Este un Proiect reușit și, de aceea, țin să-i mulțumesc fr. Lucian și fr. Leon pentru tot ce au făcut pentru noi.
Indiferent care vor fi drumurile noastre, să privim la Cristos – Fiul lui Dumnezeu, și să-i cerem ca vocația noastră să fie inundată de harul său.

Aceste zile, pline de har, m-au ajutat să mă cunosc mai bine, să-l descopăr pe Isus mai mult și, astfel, să iau o decizie pentru viitorul meu.
Suntem tineri, cu vârstele între 18 și 20 de ani, avem multe dorințe și nu știm ce vrem, sau mai bine zis, nu înțelegem ce vrea Isus de la noi.
„Doamne, ce trebuie să fac?”.
Pentru a face un discernământ avem nevoie de timp: cineva poate are nevoie de o perioadă mai scurtă sau mai lungă pentru a înțelege ce vrea Domnul de la el.
La nivel personal, am înțeles ce vrea Isus de la mine: vrea să devin călugăr preot, poate și misionar. Pentru asta încă mai trebuie timp pentru a medita și a mă ruga.
Țin să mulțumesc tuturor celor care au lucrat la acest Proiect Vocațional, pentru că ne ajută pe noi, tinerii, să ne cunoaștem, să aflăm lucruri și să-l descoperim pe Isus.
Să dea Domnul ca acest Proiect să fie și la anul.
Ionuț

A fost odată un proiect și în viața mea.
Această experiență, pe care am trăit-o aici, m-a ajutat să alung norii de indecizie care se perindau asupra cărării vieții mele. Experiența aceasta a fost asemenea unui soare care, după ce a biruit norii din sufletul meu, mi-a luminat cărarea pe care trebuie s-o urmez. Tot ceea ce am trăit pe parcursul acestor întâlniri lunare a reușit să mărească flacăra de iubire din mine, căci, la urma urmei, toți suntem o scânteie din Dumnezeu și trebuie să luăm foc pentru a-i putea aprinde cu flacăra iubirii și pe cei din jurul nostru.
Totul a fost har… Chiar totul a fost har. Într-adevăr, totul a fost har!
Octavian

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.