Iertarea din Assisi (Porziuncola: 02 august)

Iertarea din Assisi 

Ceea ce a făcut faimoasă Porziuncola în toată lumea este privilegiul unic al Indulgenţei, cunoscut cu numele de “Iertarea din Assisi”, şi care de mai bine de şapte secole atrage la sine numeroşi pelerini.    

Milioane şi milioane de suflete au trecut pragul acestei “uşi a vieţii veşnice” şi au venit aici pentru a găsi pacea şi iertarea în marea Indulgenţă din Assisi, celebrată pe 2 august (Sărbătoarea Iertării).

Aspectul religios cel mai important al “Iertării din Assisi” este marele folos spiritual al credincioşilor. Spovadă, precedată şi însoţită de părere de rău pentru păcatele săvârşite şi de angajamentul de a se elibera de propriul rău, pentru a se apropia tot mai mult de starea vieţii evanghelice trăită de Francisc şi Clara, stare de viaţă începută de amândoi la Porziuncola. Evenimentul Iertării din Assisi rămâne o manifestare a milostivirii infinite a lui Dumnezeu şi un semn al pasiunii apostolice a lui Francisc de Assisi.

Cum sfântul Francisc a cerut şi a obţinut indulgenţa iertării        

Într-o noapte a anului 1216, Francisc era cufundat în rugăciune şi  contemplaţie în bisericuţa din Porziuncola când, dintr-odată, a apărut în bisericuţă o lumină iar Francisc l-a văzut deasupra altarului pe Cristos îmbrăcat în lumină, iar la dreapta sa pe Preasfânta Maria, înconjuraţi de o mulţime de îngeri. Francisc îl adoră în linişte, cu faţa la pământ, pe Domnul său.

Atunci ei l-au întrebat ce lucru ar fi dorit pentru mântuirea sufletelor. Răspunsul lui Francisc a venit imediat: “Preasfinte Părinte, deşi eu sunt un nenorocit şi un păcătos, te rog ca, toţi aceia care, căiţi şi spovediţi, vor veni să viziteze această biserică, să primească iertare generoasă şi mărinimoasă, şi ştergerea completă a tuturor greşelilor”.

“Ceea ce doreşti tu, frate Francisc, este lucru mare – îi spuse Domnul – dar tu eşti vrednic de lucruri şi mai mari, şi vei avea parte şi de lucruri mai mari. Primesc rugăciunea ta, cu condiţia ca tu să ceri, din partea mea, această indulgenţă vicarului meu pe pământ”.

Iar Francisc se prezentă imediat la Papa Honoriu al III-lea, care în acele zile se afla la Perugia, şi îi expuse cu bucurie viziunea pe care o avusese. Papa l-a ascultat cu atenţie şi, după câteva momente de dificultate, îi dădu aprobarea dorită. Apoi îi spuse: “Pentru câţi ani doreşti această indulgenţă?” Francisc răspunse: “Sfinte Părinte, nu cer ani, ci suflete”. Şi fericit se îndreptă către uşă, dar Pontiful îl chemă: “Cum, nu vrei nici un document?”. Iar Francisc răspunse: “Sfinte Părinte, mie îmi este suficient cuvântul vostru! Dacă această indulgenţă este voinţa lui Dumnezeu, El va avea grijă să şi-o manifeste; eu nu am nevoie de nici un document, această hârtie trebuie să fie Preacurata Fecioară Maria, Cristos notarul iar Îngerii martorii”. Şi, după câteva zile, episcopilor din Umbria şi poporului adunat la Porziuncola, Francisc le spuse cu lacrimi în ochi; “Fraţii mei, vreau să vă trimit pe toţi în Paradis!”.

Condiţii pentru a primi indulgenţa plenară a Iertării din Assisi
(pentru sine sau pentru răposaţi)

Indulgenţa se poate aplica pentru sine sau pentru sufletele din Purgator, de către toţi credincioşii, o singură dată pe zi, pe tot parcursul anului, în acel loc sfânt, sau o singură dată, de la amiaza zilei de 1 august până la miezul nopţii a zilei succesive, sau – cu acordul Ordinariului locului – în duminica precedentă sau succesivă, vizitând orice altă biserică franciscană sau bazilică minoră, biserică catedrală sau parohială. Condiţiile pentru dobândirea Iertării sunt cele prescrise pentru toate indulgenţele plenare, şi anume:

  • spovada sacramentală, pentru a fi în harul lui Dumnezeu (în cele opt zile precedente sau succesive);
  • Participarea la sfânta Liturghie şi Euharistie;
  • Vizitarea bisericii din Porziuncola (sau a unei alte biserici franciscane sau parohiale), pentru a recita câteva rugăciuni. În mod deosebit:

– CREZUL, pentru reafirmarea propriei identităţi creştine;
– TATĂL NOSTRU, pentru reafirmarea propriei demnităţi de fii ai lui Dumnezeu, primită prin Botez;
– O RUGĂCIUNE DUPĂ INTENŢIA PAPEI (de exemplu Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui), pentru a reafirma propria apartenenţă la Biserică, a cărei temelie şi centru vizibil este Pontiful Roman.

Sursă: http://www.porziuncola.eu/il_perdono_di_assisi.html

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.