Hramul Oratoriului „Sfântul Francisc” din Sighetu Marmaţiei

A trecut mult timp de când tânărul Francisc din Assisi începea să-l descopere pe Dumnezeu, privind cerul înstelat şi rătăcind pe colinele încărcate de măslini ale Umbriei. Au trecut veacuri de când acesta a auzit chemarea lui Dumnezeu în inima sa şi a început să repare Biserica aflată în suferinţă

„Francisc, mergi şi repară Biserica mea, care, cum vezi, merge spre ruină”.

A trecut timpul, şi totuşi, Sfântul Francisc din Assisi trăieşte şi astăzi în lumea întreagă. Trăieşte în oamenii care au decis să îi urmeze exemplul şi să îi continue lucrarea. Trăieşte în creaţia minunată alături de care cântă imnul de laudă către Dumnezeu. Spiritul său e viu în cei care au învăţat de la el să fie umili, săraci şi mereu aflaţi în slujirea aproapelui.
În cea mai pură simplitate, Francisc trăieşte în multe gânduri şi în multe inimi.

„Lăudat fii, Doamne, cu toate creaţiile Tale şi mai ales cu domnul frate Soare, prin care Tu ne dai ziua, lumina. El este frumos, strălucind cu mare slavă şi tot el Te întruchipează pe tine, Preaînalte”.

Locul în care, alături de multe alte persoane, l-am întâlnit pentru prima oara pe Sfântul Francisc, e un loc care îi poartă numele şi care se află într-un micuţ oraş din nordul României, la Sighetu Marmaţiei. E un loc simplu, dar încărcat de trăiri, de iubire, de viaţă: Oratoriul Sfântul Francisc.
Se întelege, aşadar, că sărbătoarea Sfântului Francisc din Assisi este un moment mult aşteptat de către noi toţi. Este un moment de bucurie şi de recunoştinţă pentru tot binele pe care Dumnezeu ni l-a dăruit prin acest mare sfânt

„Nimeni nu mă învăţa ceea ce trebuia să fac; dar însuşi Cel Preaînalt mi-a revelat că trebuie să trăiesc conform sfintei evanghelii”.

Anul acesta am sărbătorit Hramul Oratoriului Sfântul Francisc sâmbătă, 6 octombrie. Totul s-a desfăşurat în curtea oratoriului, unde, de-a lungul anilor, mulţi copii au descoperit bucuria jocului şi a prieteniei, unde mulţi tineri au învăţat să trăiască în fraternitate şi comuniune, unde multe persoane au descoperit iubirea lui Dumnezeu în lucrurile şi gesturile cele mai mici.

„Şi fiecare să-l iubească şi să-l hrănească pe fratele său aşa cum mama iubeşte şi îşi hrăneşte propriul fiu”.

În acest loc pe cât de simplu, pe atât de plin de semnificaţii, am participat asemenea unei mari familii la Sfânta Liturghie. Au fost prezenţi mulţi prieteni ai oratoriului şi ai Sfântului Francisc: grupul Speranţa, care împreună cu Pr. Mihail Vacaru, Pr. Anton Tancău, Fr. Anton Hodea, este sufletul oratoriului; preoţi din oraş, din împrejurimi sau veniţi de departe; corul “Cristos Rege” care a animat Liturghia; surori din diferite congregaţii; membrii ai Ordinului Franciscan Terţiar; şi bineînţeles, toate celelalte persoane, fiecare preţioasă în ochii lui Dumnezeu.
Cuvinte pline de răsunet au fost rostite de către Pr. Leon Budău în cadrul omiliei. Trecând prin evenimentele importante din viaţa Sfântului Francisc, prin paşii convertirii lente a acestuia, ne-a îndemnat să-i urmăm exemplul.

„Până acum te-am numit pe tine tatăl meu pe pământ; de acum încolo pot să spun cu siguranţă: Tatăl nostru care eşti în ceruri, pentru că în El mi-am pus toată comoara mea şi mi-am aşezat toată încrederea mea şi speranţa mea”.

Sărbatoarea s-a încheiat cu bucuria de a sta împreună în comuniune şi în prezenţa lui Dumnezeu, printr-o agapă frăţească pregătită cu mult drag.
Prezenţa fraţilor Minori Capucini în mijlocul comunităţii noastre este un mare dar din partea lui Dumnezeu. Activităţile pe care le desfăşoară, precum şi exemplul lor de trăire, sunt semne vii ale unei Biserici aflate aproape de om şi în slujirea acestuia.

„Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale”.
Exemplul Sfântului Francisc să ne lumineze gândurile, să aprindă în noi dorinţa de a trăi în pace cu fraţii noştri şi de a-l sluji pe Dumnezeu cu umilinţă; să însufleţească faptele noastre de iubire faţă de cei aflaţi în nevoie şi să ne rămână în inimi ca un semn de trăire autentică a Cuvântului lui Dumnezeu.

„Preaînalte şi gloriosule Dumnezeu, luminează întunericul inimii mele, dăruieşte-mi credinţă dreaptă, speranţă convinsă, iubire perfectă, înţelepciune şi cunoaştere, Doamne, ca să îndeplinesc sfânta poruncă a ta. Amin”.

Pace şi bine,
Liana Sas

Album foto: Hramul Oratoriului „Sfântul Francisc” din Sighetu Marmaţiei

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.