File de cronica si momente de har

Câteva impresii după vizita Ministrului General al Fraților Minori Capucini la Custodia „Fericitul Ieremia” si celebrarea aniversării beatificării Patronului nostru ceresc.

Sfârșitul lunii octombrie a fost pentru noi, frații capucini, plin de evenimente.
În afara tradiționalei (de acum) aniversări a beatificării Patronului nostru, acest sfârșit de octombrie a fost binecuvântat și de vizita pe care Fr. Mauro Johri, Ministrul nostru General, însoțit de către unul dintre definitorii săi, fr. Jure Sarcevici și de către Ministrul Provincial din Napoli, fr. Leonardo Izzo, a făcut-o în țara noastră.
Chiar dacă de scurtă durată ((26-30 oct.), această vizită a succesorului sf. Francisc la tânăra realitate capucină din România a fost intensă și plină de învățăminte atât pentru noi frații, cât și (conform mărturisirii lor) pentru oaspeți.
După scurte vizite la Conventele din Roman și Borzești, ziua de 29 octombrie a fost dedicată în întregime întâlnirii care a avut loc la Conventul „Fericitul Ieremia” din Onești cu toți frații din Custodie, urmată de concelebrarea solemnă a vigiliei sărbătorii Fericitului Ieremia.
În cuvântarea sa, fr. Mauro ne-a vorbit despre felul în care îl vede el, ca succesor al acestuia, pe sf. Francisc. Pornind de la un aspect oarecare din viața primei fraternități închegate în jurul lui Francisc la Rivotorto, fr. Mauro ne-a prezentat un Francisc fin psiholog, un părinte atent la nevoile celor care-l urmaseră pe calea pe care „însuși Cel Preaînalt” i-o arătase lui Francisc pentru mântuire, un pedagog ce avea la suflet creșterea spirituală a celor ce i se alăturaseră în trăirea totală a Veștii Celei Bune.
Această lectură făcută de fr. Mauro a episodului fratelui care „murea de foame” a stârnit și în noi, confrații din această tânără realitate a Ordinului Capucin din România, multe întrebări, la care, Ministrul General, cu răbdarea, claritatea, competența și zâmbetu-i caracteristic, a căutat să ne răspundă. La unele nedumeriri și temeri inerente oricărui început a răspuns îndemnându-ne să fim mai ales coerenți cu vocația noastră de „minori și supuși tuturor”, apoi la căutarea și asumarea unei identități proprii a capucinului român, mai ales că avem exemplul Fericitului Ieremia, fratele dăruirii totale în slujirea aproapelui. „ Fericitul vostru – spunea fr. Mauro – mult timp nu a avut o chilie a sa, tocmai pentru a fi tot timpul la dispoziția celor care aveau nevoie de el. Iar primii capucini, din care a făcut parte și acest sfânt confrate al nostru, au fost persoane care aveau inima și urechile larg deschise, iar atunci când cineva se afla în nevoi, aceștia erai întotdeauna primii care se ofereau să dea o mână de ajutor”.
La această deschidere, atenție și dăruire la nevoile Bisericii și Societății ne-a îndemnat Ministrul General, asigurându-ne că doar așa ne vom găsi identitatea, vom avea un câmp de apostolat specific nouă și vom fi siguri că suntem pe calea mântuirii ce ne-o dorim fiecare, iar aceste îndemnuri le-a repetat de mai multe ori, atât pe timpul discuțiilor de peste zi, cât și la cuvântul de învățătură de la Sfânta Liturghie celebrată seara în cinstea Fericitului Ieremia.
Ziua s-a încheiat cu o agapă fraternă, plină de veselie, animată de studenții capucini de la Roman, la care, alături de noi și de seminariști, au participat și preoții ortodocși din Onești.

Ziua de 30 octombrie, chiar dacă umbrită de plecarea Ministrului General, a fost înfrumusețată de sosirea (neprevăzută inițial) în mijlocul nostru și al pelerinilor veniți să-l cinstească pe Fericitul Ieremia, a Păstorului Diecezei, PS Petru Gherghel, însoțit de Episcopul de Tarbes-Lourdes, mons. Jacques Perlier și de PS Aurel Percă.
În omilia sa, PS Aurel amintit despre evenimentele de acum 26 de ani, când Slujitorul lui Dumnezeu, Sf. Părinte Ioan-Paul al II-lea, l-a ridicat la cinstea altarelor pe acest fiu al plaiurilor moldave, Fericitul Ieremia, într-un momente de grea cumpănă pentru poporul din care provenea, iar la sfârșitul Sfinte Jertfe, mons Jacques Perlier ne-a explicat și îndemnat la rugăciunea Sf. Rozariu, arătându-ne că deși simplă, această rugăciune este completă: ne mărturisim credința, ne adresăm Tatălui din Ceruri cu rugăciunea lăsată nouă de Isus, a cinstim pe Sf. Fecioară (atât de iubită de Fericitul Ieremia) cu Salutarea îngerească și încheiem fiecare decadă cu Doxologia mică, prin care preamărim Sf. Treime. Iar ca o rugăminte personală, mons. Perrier ne-a îndemnat să ne rugăm (în anul Sfintei Preoții, dar nu numai) pentru țara sa ți întreaga Europă de Apus, unde este mare lipsă de preoți.
Un ultim îndemn ne-a fost adresat de Păstorul Diecezei, ca în acest timp de promisiuni electorale, noi să ne facem datorie de cetățeni mai ales printr-o „campanie de rugăciuni” pentru binele țării și al poporului român. Aceste zile pline de har pentru noi s-au încheiat în seara zilei de 30 octombrie cu o Sfântă Liturghie de mulțumire pentru toate harurile primite și pentru toți binefăcătorii știuți și neștiuți.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.