Din înţelepciunea unui sfânt…

Din înţelepciunea unui sfânt

– gânduri spirituale ale Fericitului Ieremia Valahul –

Culese (din mărturii de epocă) de Pr. Ubaldo Oliviero, O.F.M. Cap, Rectorul Sanctuarului „Fericitul Ieremia Valahul” din Oneşti.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că întotdeauna am slujit şi niciodată nu am fost slujit, pentru că întotdeauna am fost un supus şi pentru că niciodată nu am poruncit altora…

Să ne punem speranţa în Sângele lui Cristos vărsat pentru noi şi în Preasfânta Fecioară Maria, care este măicuţa noastră…

Te vei mântui dacă vei pune în practică trei lucruri: curăţia conştiinţei; umilinţa şi iubirea faţă de aproapele; să-l ai pe Dumnezeu ca Tată, pe sf. Fecioară ca Mamă, iar pe îngeri şi sfinţi ca fraţi şi mijlocitori…

Să-l iubim pe acest mare Dumnezeu, căci merită să fie iubit; să nu-l insultăm, căci este atât de bun şi binevoitor cu noi şi a făcut lucruri mari pentru noi…

Fiul meu, nu pierde timpul cu vorbe deşarte, du-ţi la împlinire cu vrednicie munca ta, pentru că doar astfel îl vei putea iubi cu adevărat, slujindu-i,  pe Dumnezeu; iar atunci când îţi mai rămâne timp, reculege-te şi roagă-te, ca astfel să împlineşti în tine slujirea Martei şi a Mariei…

Acolo unde este pace, este Dumnezeu, iar unde nu este pace, este diavolul; unde este Dumnezeu, acolo este tot binele, unde este diavolul, este tot răul…

Zgârcenia este izvorul tuturor lipsurilor…

Dragostea faţă de aproapele este mai presus decât extazul; aceia faţă de care Dumnezeu se milostiveşte şi le dăruieşte acest har al extazului, rămân obligaţi faţă de Dumnezeu; însă dacă cineva care se osteneşte în iubirea faţă de fraţii săi din dragoste de Dumnezeu, este însuşi Dumnezeu care rămâne dator faţă de el…

O, măreţie a lui Dumnezeu! Cum să nu rămânem uimiţi atunci când admirăm acest spectacol minunat pe care ni-l oferă cerul, cu mult mai mare şi profund decât îl putem înţelege şi pătrunde cu o simplă privire. Mie îmi ajunge!  Îţi spun că noi am putea vedea acelaşi cer unde locuieşte Dumnezeu împreună cu cei aleşi, dacă nu ar fi tocmai limpezimea lui să ni-l ascundă. Domnul însuşi a decis aceasta, tocmai pentru a ne dori tot mai mult să-l vedem în paradis…

Nu am o chilie a mea pentru că nu am cu ce să plătesc chiria…

Atunci când se construieşte ceva fără să fie cu adevărat necesar, se construieşte pentru a plăti suferinţele viitoare din purgator…

Îţi spăl eu hainele, am mai multe de spălat, astfel nu se consumă atâtea lemne de foc…

Fără umilinţă, curăţie sufletească şi puritate trupească, nu se poate ajunge în paradis…

Curăţia inimii îi place lui Dumnezeu…

Dumnezeu este drept şi milostiv, iar Maica lui Dumnezeu este plină de milostivire şi este Măicuţa noastră…

Aş vrea să zbor ca păsările, liber şi uşor, spre cer…

Pentru a ajunge aici, am practicat toate meseriile: am lucrat ca zilier în construcţii, am săpat pământul, am îngrijit animalele, am slujit unui medic şi unui farmacist; doar două meserii nu am practicat: aceea de paj şi aceea de zbir…

Suferinţei nu trebuie niciodată să i se spună: nu pot…

Mi-aş da şi lumina ochilor pentru săraci, pentru că săracii se roagă cu simplitate şi umilinţă, iar rugăciunile lor sunt bine primite de Măicuţa lui Dumnezeu; ea aşteaptă şi primeşte cu multă bunăvoinţă rugăciunile celor săraci…

Secretul, puterea rugăciunii „Tatăl nostru” constă în a revărsa, cu încredere filială, propria inimă în inima Tatălui…

Ce păcat că nu cunoaştem îndeajuns toate subtilităţile iubirii infinte a Tatălui…

Dumnezeule, dragostea inimilor noastre: te iubesc din toată inima, doar din dragoste faţă de dragostea Ta şi pentru Tine însuţi, deoarece eşti demn să fii iubit…

De data aceasta nu mai scap, însăşi Maica Domnului mi-a dezvăluit-o; ştiu că este un pas dificil, însă eu mi-am pus încrederea în Măicuţa noastră…

Nu mai am nevoie de nimic, dragostea frăţească este mai mult decât îndestulătoare, medicamentele sunt îndeajuns, însă nu mai folosesc la nimic, deoarece voi muri şi voi merge să-i întâlnesc pe prietenii mei…

Acum voi merge să-i întâlnesc pe şchiopii şi ologii mei…

Acum trebuie să te las, nu vom mai fi împreună, căci trebuie să merg în altă ţară…

 Fr. Petre-Marian Ianoş, O.F.M. Cap. (trad.)

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.