Craig Lodge – un loc de pace și regăsire

Craig Lodge – un loc de pace și regăsire

Dragi frați, pace și bine!

În perioada 14 Aprilie – 19 Mai am fost în Dalmally – Scoția, mai exact la „Craig Lodge”, o casă de reculegere care aparține lui Calum MacFarlane-Barrow și soției lui Mary Anne.   

Aceștia au cumpărat locuința în 1977 pe când aceasta era folosită pentru găzduirea celor care veneau în zonă pentru sezonul de vânătoare. Atât locuința cât și curtea și dealurile și munții care înconjoară zona constituiau un loc perfect pentru creșterea celor cinci copii.  

Totuși, în viața celor doi are loc o transformare majoră în urma unui pelerinaj la Medjugorje, iar în 1984, ca rezultat al pelerinajelor anuale în Bosnia și a multor momente de discernământ și rugăciune, amândoi decid ca locul să se numească „Family House of Prayer”. Cei doi încep să organizeze atât pelerinaje la Medjugorje, cât și reculegeri, care pe măsura trecerii anilor, au devenit tot mai dese, iar lumea care frecventează locul să fie din ce în ce mai numeroasă, astfel încât, astăzi, vin grupuri aproape în fiecare weekend. De asemenea, oricine dorește să meargă pentru reculegere sau odihnă, o poate face personal sau în grup mic și în timpul săptămânii, în funcție de gradul de ocupare al casei în acel moment – pot fi găzduiți în jur de 50-60 de pelerini în același timp.          

Locul, deși aparține celor doi, este gestionat de comunitatea permanentă, adică atât persoane cu anumite responsabilități în casă, fie muncă de birou, fie curățenie, fie bucătărie, fie administrație, cât și persoane din oraș care participă doar la programul spiritual: sfânta Liturghie (Marțea și Duminica), momente de adorație atât comunitare (Miercurea și Sâmbăta), cât și personale (Lunea, când Preasfântul Sacrament este expus pe durata întregii zile) etc.        

Pe lângă comunitatea permanentă mai există și comunitatea temporară constituită de voluntari, care dau o mână de ajutor la tot ceea ce este nevoie. Voluntarii sunt în general tineri care, recomandați de un preot sau o persoană de încredere, vin și cer să trăiască acolo pentru o lună. În această perioadă au timp să decidă dacă vor să rămână pentru un an. Cei care decid aceasta cer comunității permanente să trăiască acolo pentru un an, iar comunitatea, în urma evaluării, decide.      

Voluntarii au un program spiritual diferit:

– 7:30 – rozariul și laudele cu Preasfântul Sacrament expus;

– O oră de adorație personală, între orele 14:00 – 17:00;

– 17:00 vesperele și rozariul cu Preasfântul Sacrament expus.                   

Săptămânal se studiază Catehismul și Sfânta Scriptură. Aproape săptămânal voluntarii care doresc au colocviu cu preotul de acolo. La acestea se adaugă și programul comunității permanente în afara de cel de Luni.

Cum am aflat și cum am ajuns acolo, de vreme ce – unii dintre voi știu – nu intenționam să ies din țară, cel puțin nu prea curând?     

Un bun prieten mi-a adresat invitația, spunând că acolo a aflat pacea pe care o căuta de mult timp. De asemenea, mi-a vorbit despre preotul de acolo ca fiind unul cu daruri deosebite, care m-ar putea ajuta. Însă, chiar și așa, nu aveam nici cel mai mic gând să răspund invitației. Totuși, două minuni se întâmplă: mai întâi, după ce m-am rugat cu privire la asta, am început să-mi doresc să merg, iar apoi și mai miraculos a fost faptul că mi s-a permis să merg, în condițiile în care, în mai multe rânduri, am refuzat invitația cutodelui de a vizita și alte țări.        

Astfel am pornit spre necunoscut, sperând doar că Domnul mă va însoți și călăuzi. Și așa a fost: începând de la locul în avion și persoanele lângă care am stat și care m-au ajutat să ajung la gară, ca să prind trenul la timp (chiar dacă cu alergătură), fiecare reculegere la care am participat, fiecare spovadă, colocviu, împărtășire fraternă, rugăciuni pe care le-am auzit și învățat, răspunsuri la întrebări pe care mi le puneam… totul a fost providențial. Cei de acolo așteptau de ceva vreme un om cu spirit practic; pentru ei, prezența mea a fost providențială, și nu doar din punct de vedere practic.  Am întâlnit atât oameni care vindecă trupul și oameni care vindecă suflete, cât și oameni simpli, dar extraordinari prin experiențele lor și prin credința și încrederea lor în Dumnezeu. Din punct de vedere uman, cei de acolo exprimă cu mai multă ușurință ceea ce simt și trăiesc, iar asta te face să fii și tu la fel. Și ei au defecte, ca toți oamenii, însă iubirea pentru semeni trece peste acestea. „Lasă să iasă la iveală ce-i mai rău în tine, pentru ca noi te iubim oricum” a fost unul dintre îndemnuri. Pentru cel mai simplu lucru făcut ei îți mulțumesc și te apreciază, însă nu întârzie a te corecta fratern cu blândețe atunci când greșești.    

Toate acestea, împreună cu programul spiritual, au un efect minunat asupra voluntarilor, efect pe care l-am putut observa cu ochiul liber, și nu mă refer la mine. Se putea observa de la o zi la alta cum seninătatea de pe chipurile noilor veniți creștea. Este un loc unde se întâlnește vindecarea sufletească, și asta se știe acolo, iar protagoniștii nu sunt alții decât Isus și Maria. Este și un loc pentru discernământ, atât pentru laici în alegerea drumului în viață, cât și pentru preoți și persoane consacrate în vederea luării unor decizii importante.        

În timpul petrecut acolo am întâmpinat și greutăți care, însă, au contribuit la binele spiritual și uman cu care am fost binecuvântat. Sunt profund recunoscător lui Dumnezeu și Mariei, mama noastră, pentru tot binele primit.        

             

http://www.craiglodge.org/ este pagina unde puteți afla mai multe despre ei.

Fr. Maricel Maxim, OFMCap

         

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.