Cluj – Calea Sfintei Cruci pe străzile oraşului

Ne închinăm Ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm!

Click pe imagine pentru a vedea Albumul foto

În Sfânta şi marea Miercuri din Săptămâna Patimilor, fraţii capucini din mănăstirea „Sfinţii Îngeri Păzitori” din Tg. Lăpuş (MM) au participat la celebrarea Sfintei Căi a Crucii pe străzile Clujului, pornind de la Biserica Sf. Mihail (p.ţa Unirii) şi până la Catedrala Greco-Catolică „Schimbarea la Faţă”, unde celebrarea a continuat în prezenţa unui mare număr de credincioşi, persoane consacrate, seminarişti, preoţi, care, în frunte cu ierarhul locului, PS Florentin Crihălmeanu, au rememorat Patima şi Moartea Mântuitorului pe sfânta Cruce dătătoare de viaţă.

Staţiunile Căii Crucii au fost proclamate de persoanele consacrate, iar fr. Mihail Vacaru, OFMCap a ţinut un cuvânt de învăţătură despre importanţa Crucii în viaţa fiecăruia, despre asumarea conştientă a Crucii, această „semnătură a creştinului”, cum o definea sf. Ioan Gură de Aur, pentru ca identificarea noastră totală cu Cristos să fie semn şi imbold pentru toţi oamenii de azi, când sensul mântuitor al Crucii s-a estompat, a fost deviat şi este refuzat de către mulţi. În acest sens a adus exemplul sf. Francisc, care s-a identificat cu acest semn mântuitor în totalitate, primind astfel răsplata stigmatelor şi devenind model şi imbold pentru toţi fraţii săi, pentru toate persoanele care s-au dăruit conştient lui Dumnezeu prin voturile de ascultare, sărăcie şi curăţie, dar şi tuturor creştinilor, consacraţi lui Dumnezeu prin taina sfântului Botez.           

Acest răstimp de înălţătoare rugăciune a continuat cu Liturghia Înaintesfinţitelor, la care s-a proclamat evanghelia Ungerii lui Isus în Betania (Mt 26,6-16). Explicând acest episod din viaţa Mântuitorului, fr. Leonard Ghiurca a scos în evidenţă mai multe aspecte, cum ar fi: a oferi ce avem noi mai de preţ Aceluia care are cu adevărat valoare în viaţa noastră, a ne dărui în totalitate  Aceluia care în totalitate  ni s-a dăruit şi s-a jertfit pentru noi, adică dăruirea în totalitate şi fără rezerve (mirul de mare preţ şi vasul preţios ce-l conţinea), tentaţia deviantă a invidiei şi lăcomiei (pentru ce această risipă?), ca şi tentaţia de a fi „pompieri ai credinţei”, de a stinge în noi gratuitatea şi totalitatea dăruirii. Exemplul nostru paradigmatic poate fi gestul făcut de femeia din pericopa evanghelică proclamată, gest ce a fost lăudat şi lăsat nouă drept model de însuşi Isus: Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea.   

Fr. Petre-Marian Ianoş, OFMCap  

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.