Biserica: Avem nevoie de ea? Care este rolul nostru în Biserică?

Biserica: Avem nevoie de ea?
Care este rolul nostru în Biserică?

Sâmbătă 10 martie, în Sanctuarul fericitului Ieremia din Oneşti, la ora 20:00 a avut loc primul moment de reflecţie şi rugăciune. În prima parte a momentului s-a expus tema care a fost următoarea: Biserica: avem nevoie de ea? care este rolul nostru în Biserică? După prezentarea temei care a durat o jumătate de oră, în mijlocul nostru a fost adus în mod solemn Isus din Preasfântul Sacrament care este Capul Bisericii şi a urmat o jumătate de oră de Adoraţie Euharistică. La acest moment de Adoraţie, ne-am rugat pentru societatea în care trăim şi în care Biserică există, de asemenea ne-am rugat pentru Biserică şi pentru familie care formează Biserica. Momentul s-a încheiat cu binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament. Iată cateheza:

În zile noastre, tot mai mulţi creştini declară că ei cred în Dumnezeu, dar nu vor să audă de Biserică. Poate aţi auzit şi dumneavoastră această frază care de acum este celebră: Eu cred în Dumnezeu, îl iubesc pe Cristos, dar nu vreau să mai aud de Biserică!

Biserica a început să fie privită ca un lucru învechit, care nu mai este la modă. Biserica a început să fie privită de mulţi creştini, chiar catolici, ca o casă veche care nu ne mai poate satisface dorinţele şi aspiraţiile noastre şi căutăm o casă nouă, modernă care să ne placă! Şi o căutăm în afara Bisericii!

Mulţi creştini s-au cam săturat – spun ei – să vină la Biserică şi să participe ca la un spectacol plictisitor, fără a putea interveni în mod direct. Adică, venim la Biserică şi îl ascultăm pe preot care conduce întreaga liturghie.

Pe lângă aceste nemulţumiri se adaugă şi altele cum ar fi: preoţi care în loc să trăiască aşa cum ar trebui, au început să facă o mulţime de alte lucruri care nu ar trebui făcute de un preot (scandalurile care au ieşit la iveală în anul dedicat preoţiei… şi care sunt cu adevărat oribile şi motiv de scandal). Cred că am adus destule argumente pe care unii creştini le folosesc pentru a se scuza că nu mai au nevoie de Biserică.

Oare chiar nu ne putem trăi credinţa fără Biserică, aşa cum afirmă unii creştini? De ce avem nevoie de ea?

Ca să putem răspunde la aceste întrebări – care să recunoaştem, ne macină şi pe mulţi dintre noi care suntem prezenţi aici – este necesar să ştim clar: ce este Biserica? Care este rolul ei! Cine a instituit-o? Sunt întrebări fundamentale, la care dacă găsim un răspuns, vom înţelege totul!

Ştiţi… fiecare echipă de fotbal sau formaţie de muzică, au nişte statute, în care este scris clar: care este rolul lor, cum sunt organizate, cine le conduce… Şi alte detalii importante.

Ei bine, Biserica are şi ea documente şi scrieri, care vorbesc despre ea, despre rolul ei şi despre crezul ei. În Catehismul Bisericii Catolice, Biserica prezintă pe scurt în ce crede ea, cum a apărut, cine a instituit-o…

Cu privire la instituirea ei, catehismul ne spune:

Domnul Isus a pus început Bisericii sale proclamând Vestea cea Bună, adică venirea Împărăţiei lui Dumnezeu făgăduită de veacuri în ScripturăPentru a împlini voinţa Tatălui, Cristos a inaugurat Împărăţia Cerurilor pe pământ. Biserica este Împărăţia lui Cristos prezentă deja în mister…(CBC 763).

Izvorul şi începutul Împărăţiei este mica turmă a celor pe care Isus i-a chemat în jurul său şi al căror păstor este El însuşi. Pe cei pe care i-a chemat în jurul Său, i-a învăţat un nou mod de a acţiona, dar şi o rugăciune proprie (CBC 764).

Dar Biserica s-a născut în primul rând din dăruirea totală a lui Cristos pentru mântuirea noastră, anticipată în instituirea Euharistiei şi realizată pe Cruce (CBC 766).

Totul a început când Isus, umblând pe străzile Ierusalimului, Nazaretului, ale oraşului Cafarnaum sau ale altor oraşe şi sate din timpul său, le vorbea mulţimii care îl urmau despre Împărăţia lui Dumnezeu. Aici sunt bazele, temelia. Însă Biserica s-a născut în primul rând din dăruirea totală a lui Cristos pentru mântuirea noastră, anticipată în instituirea Euharistiei şi realizată pe Cruce (CBC 766). Adică, Biserica a început să existe într-un mod mai concret, atunci când la Cina cea de taină, Cristos a instituit Euharistia şi ne-a lăsat în acest sacrament, adevăratul Trup şi Sânge al său. Fără Euharistie nu poate exista Biserica! Începutul şi creşterea Bisericii sunt semnificate prin sângele şi apa care ies din coasta străpunsă a lui Isus răstignit (LG 3). Căci din coasta lui Cristos mort pe cruce s-a născut  sacramentul admirabil al întregii Biserici (SC 5)După cum Eva a fost creată din coasta lui Adam care dormea, tot astfel Biserica s-a născut din inima străpunsă a lui Cristos mort pe cruce(CBC 766).

Vă aduceţi aminte din primele pagini ale Sfintei Scripturii, cum Dumnezeu a creat-o pe Eva? Adam dormea, – de fapt Dumnezeu l-a a adormit; a trimis asupra lui un somn adânc –  iar Dumnezeu a luat o coastă din Adam şi a creat-o pe Eva. Ei bine, Biserica a fost creată, dacă putem să spunem aşa, din coasta lui Isus străpunsă de o suliţă. Biserica a început să existe într-un mod şi mai concret după Învierea lui Isus din morţi, atunci când Isus cel înviat l-a trimis pe Duhul Sfânt asupra apostolilor care erau adunaţi la Ierusalim împreună cu Fecioara Maria. De fapt, această ziuă a Rusaliilor este ziua de naştere oficială a Bisericii. În această zi, ne spune cartea Faptele Apostolilor Biserica s-a îmbogăţit ca număr cu 3000 de persoane. În această zi a Rusaliilor, Apostolii au uitat de frică şi au început să-l vestească pe Cristos cel mort şi înviat. Şi atât de emoţionant şi plin de convingere este discursul sfântului Petru…

Începând cu această zi a Rusaliilor, Biserica nu mai este o comunitate mică care era formată de cei care îl urmau mai îndeaproape pe Isus (cum sunt apostolii). Biserica a devenit mare! Şi era nevoie de cineva care să menţină ordinea şi să păstreze nealterată învăţătura lui Cristos, care nu mai era prezent în mod fizic în mijlocul lor. La toate acestea Cristos, s-a gândit de mai înainte!. Cristos este capul Bisericii, este şeful Bisericii (dacă vrem să folosim un termen mai actual). Cristos în mod invizibil conduce Biserica sa. Însă noi oamenii, avem nevoie să vedem, să pipăim pentru a ne convinge şi pentru a crede. De acea cât timp era prezent în mod fizic în mijlocul ucenicilor, Isus a ales pe câţiva dintre apostoli şi i-a numit responsabili. Vă aduceţi aminte ce i-a spus Isus lui Petru? Tu eşti Petru şi pe această piatră, voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Aşadar, Cristos îl pune pe apostolul Petru să conducă Biserica în numele Lui dar Cristos rămâne capul. Apostolul Petru, este pus să vegheze şi asupra tuturor celorlalţi apostoli. Aşadar în Biserică încă de la început a existat o ierarhie.

Poate însă să apară o întrebare: Apostolul Petru a murit, la fel şi ceilalţi apostoli; oare o dată cu moartea lor nu s-a terminat totul? Cum a ajuns până în zilele noastre Biserica aşa cum se prezintă ea?

Poate vă aduceţi aminte mai ales din scrisorile sfântului Paul, cum acesta a instituit o mulţime de comunităţi, iar în fruntea acestor comunităţi a numit episcopi care au fost instituiţi prin impunerea mâinilor. Episcopii sunt urmaşii Apostolilor! Papa este urmaşul Apostolului Petru! Aşadar puterea pe care Domnul Isus acordat-o Apostolilor, a fost transmisă mai departe prin impunerea mâinilor şi a ajuns până în zilele noastre. Poate aţi văzut că atunci când este hirotonit un diacon, un preot sau un episcop, cel care hirotoneşte (întotdeauna este episcopul) impune mâinile asupra capului celui hirotonit. Aţi văzut cum episcopul pune mâinile asupra capului preotului.

Aşadar, am ajuns la ierarhia Bisericii: episcop (papa), preot, diacon şi apoi credincioşii laici, care atenţie, sunt la fel de importanţi ca episcopul, preotul şi diaconul. Există o ierarhie, dar toţi formăm Biserica! Biserica nu este această clădire, Biserica suntem noi! Biserica nu poate exista fără episcop şi preot – pentru ca nu ar mai exista Euharistia care dă viaţă Bisericii. În acelaşi timp, nu poate exista Biserică fără credincioşii laici. Există o ierarhie, dar însă toţi formăm Biserica! Ne completăm unul pe altul şi suntem uniţi de acelaşi cap: Cristos! Ierarhia Bisericii nu există pentru a domina, a supune, dar există pentru a sluji asemenea lui Cristos. Aşadar, episcopul, preotul şi diaconul sunt slujitori, sunt dăruiţi slujirii. Credinciosul laic – care să recunoaştem, este cel mai numeros în Biserică – are o importanţă deosebită. Papa Pius al XII-lea ne spune următoarele: credincioşii laici se află în prima linie a vieţii Bisericii; prin ei Biserica este principiul vital al societăţii. De aceea, ei mai ales trebuie să aibă o conştiinţă tot mai clară nu numai că aparţin Bisericii, dar că sunt Biserica – comunitatea credincioşilor pe pământ, sub călăuzirea capului unic, Papa, şi a episcopilor în comuniune cu el. Ei sunt Biserica (adică credincioşii laici) (CBC ). Iar papa Ioan Paul al II-lea ne spune: În comunităţile bisericeşti acţiunea laicilor este atât de necesară încât fără ea de cele mai multe ori apostolatul păstorilor nu poate avea efect deplin (CBC 900).

Sacramentul Botezului este poarta de intrare în Biserică. Prin Botez noi devenim membri ai Bisericii, chiar mai mult; devenim Biserica! În Biserică fiecare dintre noi are un rol important. Episcopul, preotul şi diaconul au rolul de a învăţa şi a conduce poporul lui Dumnezeu. Credincioşii laici au rolul de a trăi viaţa lor în societate conform cu învăţătura evangheliei. Atenţie acest rol îl au şi episcopii, preoţii şi diaconii! Şi ei trebuie să trăiască conform învăţăturii evangheliei. Nimeni nu este mai presus de Evanghelie! Nu toţi putem fi episcopi, preoţi sau persoane consacrate! Însă toţi trebuie să trăim mesajul evangheliei! Episcopul şi Preotul nu pot ajunge peste tot; de exemplu în familie sau la locul de muncă. Preotul predică de la amvonul din biserică, însă credinciosul laic trebuie să predice acolo unde îşi petrece majoritatea timpului: acasă în familie şi la locul de muncă. Iar predica credinciosului laic trebuie să fie în primul rând prin comportament iar apoi prin cuvinte. Familia este locul unde părinţii au rolul de a învăţa copii credinţa creştină. Familia este prima biserică. În familie sunt învăţate primele noţiuni despre credinţa. Aşadar, familia este foarte importantă în Biserică. Şi poate aţi observat că astăzi mai mult ca oricând, familia este atacată din ce în ce mai mult. Se încearcă ca familia să fie distrusă ( ex: divorţ, avort…). Dacă familia este distrusă, Biserica este rănită.

Familie devino ceea ce eşti; este tema acestor ani dedicaţi familiei! Adică: familie devino prima Biserică în care copii îl cunosc pe Dumnezeu şi sunt iniţiaţi în credinţă, sunt învăţaţi să fie oameni cinstiţi şi cu bune moravuri! Familia, este viitorul unei societăţi sănătoase, familia este viitorul Bisericii.

Poate veţi rămâne scandalizaţi sau dezamăgiţi de anumite persoane din Biserică. Însă nu uitaţi: noi nu venim la Biserică pentru nimeni altul decât pentru Cristos!

Revin la întrebarea de la început: avem nevoie de Biserica?

Eu spun Da, avem nevoie deoarece noi suntem Biserica! Dacă vrem să mergem pe urmele lui Cristos, atunci este necesar să facem aceasta în interiorul Bisericii şi împreună cu Biserica! În afara Bisericii există riscul să pierdem calea cea dreaptă care duce la Cristos. În Biserică calea este sigură!

Pace şi Bine!

Fr. Marian-Mihai Huşanu O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.