Am fost acolo …

Am fost acolo …

13 martie 2013, Piaţa “Sfântul Petru”  Roma

Alegerea unui papă pentru Biserica lui Cristos nu este un eveniment la care se poate participa oricând! Este un har cu totul şi cu totul special, o lucrare deosebită a Duhului Sfânt, care continuă să acţioneze în Biserica lui Cristos! Mă bucur nespus că am avut ocazia să particip la un asemenea eveniment şi doresc să vă împărtăşesc puţin din trăirea mea, dar şi a celorlalţi care au fost prezenţi în Piaţa Sfântul Petru în seara zilei de 13 martie.

Abia s-a făcut văzut mult aşteptatul fum alb ce ieşea din abundenţă pe coşul special amenajat de la Vatican, şi toată Piaţa Sfântul Petru, ca niciodată, a fost cuprinsă de mare freamăt, încărcată de o tensiune rar simţită. Dar această agitaţie, în câteva clipe, a cuprins nu numai piaţa, ci şi tot oraşul Roma. De pe toate străzile, podurile de peste râul Tevere, uliţele şi casele din preajma Vaticanului, dar şi de mai departe, oameni de toate categoriile şi de diferite naţionalităţi (şi eu printre ei) puteau fi văzuţi îndreptându-se cu paşi fulgerători către locul unde Duhul Sfânt a suflat din nou pentru creştinătate şi pentru binele întregii lumi.

Într-o clipire de ochi piaţa a căpătat o întorsură diferită. Chiar dacă, din când în când, stropii de ploaie cădeau peste acea mulţime imensă de oameni, parcă nimeni nu mai băga de seamă acest lucru; mulţi dintre ei au uitat până şi să-şi deschidă umbrela. Atmosfera era unică, pentru că unic era şi momentul ce se trăia. O singură întrebare se putea citi pe feţele tuturor, de la cel mai mic până la cel mai mare: Oare cine o fi noul papă? Mulţi aveau nume aproape sigure în minţile lor: Angelo Scola, 71 ani, arhiepiscop de Milano; sau Odilo Pedro Scherer, favoritul brazilian de 63 ani, neamţ de origine; Luis Antonio Tagle, filipinezul de 55 ani, cel mai tânăr papabil şi, de ce nu, Sean Patrick O’Malley, frate capucin, în vârstă de 68 ani, arhiepiscop de Boston, renumit pentru spiritul său carismatic. 

Între timp, noul papă, mesager al cerului, se lăsa aşteptat. Lumea era într-o neîntreruptă agitaţie în piaţa devenită, între timp, neîncăpătoare. Din când în când, balconul – în aceste momente centrul atenţiei lumii întregi – leneş, mai adăuga câte o sclipire de decor, parcă vrând să pună la încercare răbdarea celor adunaţi din multe părţi ale lumii ca să asiste la marele eveniment.  

În sfârşit, perdelele acelea ce ascundeau misterul, mai frumoase ca niciodată, au început să se mişte. Mulţimea şi, paradoxal, tot timpul odată cu ea, s-a oprit într-o tăcere ca de mormânt. Puteau fi auzite până şi blitzurile aparatelor foto sofisticate, care luminau necontenit feţele celor din piaţă. Clasica locuţiune “Habemus papam!” a fost primită cu cele mai răsunătoare şi călduroase aclamaţii. Dar cine o fi noul papă? Întrebarea era din ce în ce mai intrigantă.       

“…eminentissimum ac reverendissimum Dominum, dominum Giorgium Marium…”, cardinalul Bergoglio, ce a luat numele Francisc. Mulţimea părea adormită la această veste. Reacţiile au fost momentan paralizate. Linişte totală. Nici măcar cetăţenii de naţionalitate argentiniană, răsfiraţi prin mulţime, nu realizaseră ca era vorba despre cardinalul lor.

Puţin câte puţin piaţa şi-a revenit ca dintr-un şoc puternic, iar reacţiile au început să apară torenţial. Interpretările erau dintre cela mai variate. Cu siguranţă, mulţi dintre cei prezenţi la faţa locului, se întrebau de ce un extra-european, de ce unul din America Latină şi de ce tocmai numele de Francisc? Puţinele cuvinte rostite au avut, însă, menirea să mai risipească din multele nelămuriri. Simplitatea şi umilinţa, spiritul de fraternitate şi de rugăciune, au anesteziat, parcă, întreaga piaţă, şi au deschis noi orizonturi şi spirit de credinţă şi de încredere până şi în inimile cele mai reci, prezente acolo din pură curiozitate. Reprezentanţii popoarelor din America de Sud, încetul cu încetul, dându-şi seama de marea surpriză pe care Dumnezeu le-a pregătit-o, în unanimitate au pus stăpânire pe întinsul pieţei, aclamând în tonuri asurzitoare: “Viva papa Francesco!”. 

La această aclamaţie ne unim şi noi, şi cu toţii vrem să-l însoţim pe vicarul lui Cristos cu rugăciunile noastre ca, după exemplul sfântului Francisc, să fie şi el un om cu totul al lui Dumnezeu, pentru binele întregii omeniri.   

Fr. Albert Goşman, O.F.M. Cap. 

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.