03 octombrie: Tranzitul sfântului Francisc

„Fii lăudat, Domnul meu, pentru Sora Moarte trupească!”    

Coboară noaptea pe-ntregul pământ
iar umbrele-nvăluie întreaga fire:
Seraficul nostru Părinte, Francisc,
încheie-a sa viaţă plin de fericire.

Iubirea, ca focul, îi arde în suflet,
cu totul, în Domnul, se află-n răpire;
ai săi fii cu toţii îl roagă-ntr-un cuget:
Părinte, să nu laşi turma ta-n părăsire.

Francisc către ei îşi îndreaptă privirea,
şi-ntinde asupra lor mâna sa dreaptă:
„Belşugul de haruri divine, iubirea,
la voi să coboare ca ploaia curată.

Din voi să alunge păcatul şi bezna,
în inimi vă fie iubirea hrănită
şi-n minte din nou să v-aprindă lumina
a cărei sclipire conduce la ţintă!”

Pe buze, încet, a sa voce se stinge
spre cer al său suflet ia cale directă
iar chipu-i senin de îndată răsfrânge
belşugul ceresc, bucuria perfectă.

Mărire s-aducem cerescului Tată
şi Fiului, Duhului Mângâietor,
Treimii Preasfinte şi Preafericite
ce-n slavă-şi primeşte, duios, slujitorul.
Amin.
Imnul Primelor Vespere din Solemnitatea sfântului Francisc de Assisi. 

Ne aflăm în acea perioadă a anului când familia Franciscană din întreaga lume se opreşte pentru a celebra solemnitatea Seraficului Părinte, Francisc de Assisi, care trece din această lume. În faimosul său Cântec al Creaturilor, sfântul din Assisi a scris: „Fii lăudat, Domnul meu, pentru Sora Moarte trupească, de care nici un om nu poate scăpa”. Acest verset, scris de Francisc în apropiere de îmbrăţişarea sa cu Sora Moarte trupească, scoate în evidenţă importanţa şi caracterul natural al morţii în viaţa întregii creaţii. Lui Francisc nu îi era frică de ce ar fi urmat să vină la sfârşitul vieţii sale pământeşti, alegând să recunoască în această experienţă nu un sfârşit, ci un tranzit, o trecere de la un fel de a trăi la un altul.

În fiecare an, în ziua de 3 octombrie, amintim trecerea sfântului Francisc de Assisi din această viaţă la Dumnezeu. De fapt, „Tranzitul” a devenit un eveniment anual semnificativ şi necesar. Amintirea trecerii lui Francisc este vitală; fără ea parcă lipseşte ceva foarte important. Ea ne indică amintirea vie a lui Francisc; ea intensifică angajamentul nostru de a-l urma pe Cristos în felul în care a făcut-o sărăcuţul din Assisi.  

Din cele câteva culegeri de scrieri cu privire la moartea sfântului Francisc, „Legenda Major” scrisă de sfântul Bonaventura aminteşte că Francisc le-a cerut fraţilor săi să citească pasajul Evanghelic de la Liturghia Cinei de pe urmă, din Joia Sfântă. Această lectură din Evanghelia după Ioan i-a transmis o revelaţie despre Viaţa Evanghelică, pe care sărăcuţul din Assisi a căutat să o trăiască, şi pe care am moştenit-o noi, urmaşii săi spirituali. În centrul acestei lecturi stă exemplul aşa-numitului conducător-slujitor întruchipat de însuşi Isus Cristos.

Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon – ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?” Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu tu nu ştii acum, dar vei cunoaşte după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”. După ce le-a spălat picioarele, ţi-a luat hainele, s-a aţezat iarăţi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul»şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu. Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său şi nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. Ştiind acestea, fericiţi sunteţi dacă le faceţi. (In 13,1-17).

În această zi, în care celebrăm Tranzitul sfântului Francisc, să ne deschidem faţă de călăuzirea Duhului Sfânt, pentru ca el să ne ducă pe cărarea unei trăiri mai autentice a Vieţii Evanghelice, după modelul sfântului Francisc. Spiritul său continuă să trăiască în viaţa fiilor săi spirituali; fie ca amintirea acestui moment să ne ajute să modelăm viziunea noastră asupra lumii, asupra slujirii reciproce şi, în sfârşit, asupra propriei şi inevitabilei noastre treceri din această viaţă în cea viitoare.  

Fr. Daniel Cosmin Constantin, O.F.M. Cap.

Lasa comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.